VIDEO „Şi câinii sunt oameni“, spune un neurocercetător american

După doi ani în care neurocercetătorul Gregory Berns şi echipa sa au analizat creierele mai multor câini cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică, specialistul a ajuns la o concluzie uimitoare: „şi câinii sunt oameni“, scrie omul de ştiinţă într-un articol publicat în „The New York Times“.

Cum câinii nu pot vorbi, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Emory, din Atlanta, au analizat comportamentul şi creierul câinilor cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM), pentru a observa cum funcţionează mintea lor şi, cel mai important, ce „cred“ ei despre oameni.

„Nu poţi să întrebi un câine de ce face un anumit lucru. Şi, bineînţeles, nu-l poţi întreba cum se simte. De altfel, descifrarea «emoţiilor» animalelor i-a speriat, de-a lungul timpului, pe mulţi specialişti. Până acum. După ce ne-am uitat, practic, direct la creierul câinilor complet treji, nesedaţi şi nelegaţi, am reuşit să observăm stările interioare ale animalelor“, explică Gregory Berns în postarea sa din „The New York Times“.

IRM-ul este o investigaţie zgomotoasă şi traumatizantă chiar şi pentru oameni, cu atât mai mult pentru câini şi necesită nemişcare totală. De aceea, veterinarii recomandă anestezierea animalelor pentru IRM. Dar nu poţi studia activitatea cerebrală  a cuiva în anumite contexte decât dacă este conştient.

Încă de la începutul cercetării, oamenii de ştiinţă au tratat căţeii ca pe nişte oameni. Stăpânii au semnat formulare de consimţământ. S-au folosit numai metode de dresaj pozitive, fără sedare, fără legături – dacă un câine refuza să intre în aparatul de IRM, investigaţia era amânată.  

Primul a fost câinele cercetătorului

„Prima investigată a fost căţeaua mea, Callie. Corcitură de terrier negru, Callie a fost salvată dintr-un adăpost de câini. Câine de vânătoare, căţeaua a preferat întotdeauna să vâneze veveriţe şi iepuri în curte decât să mi se pună în braţe“, o descrie stăpânul, chiar neurocercetătorul Gregory Berns.

Cu ajutorul unui dresor de câini, Mark Spivak (foto), Callie a mers singură la IRM după mai multe luni de dresaj (într-un simulator de IRM). „Am descoperit care părţi ale creierului lui Callie răspund la mirosurile familiare şi nefamiliare de oameni şi câini“, potrivit lui Berns.  

Pornind de aici, cercetătorii au ajuns să analizeze, într-un an, creierele a 12 câini.

Asemănare izbitoare între creierul câinilor şi cel al oamenilor

„Deşi suntem încă la început cu răspunsurile la întrebările elementare despre creierul câinilor, nu putem să ignorăm asemănarea izbitoare între creierul câinilor şi cel al oamenilor. Atât în ceea ce priveşte structura, cât şi funcţia unei anumite porţiuni cerebrale: nucleul caudat“, spune specialistul.

Bogat în receptori de dopamină, nucleul caudat este localizat între trunchiul cerebral şi cortex. „La noi, oamenii, nucleul caudat joacă un rol esenţial în anticiparea lucrurilor care ne fac plăcere, cum sunt mâncarea, dragostea şi banii. Activarea acestei porţiuni cerebrale este atât de consecventă, încât poate oferi informaţii precise despre preferinţele noastre în materie de mâncare, muzică, chiar şi frumuseţe. La câini, am descoperit că activitatea nucleului caudat creşte ca răspuns la semnalele făcute de noi cu mâna plină cu mâncare. De asemenea, se activează la mirosul oamenilor cunoscuţi. Iar testele preliminare au arătat o activare a acestei zone a creierului câinilor şi atunci când reapare stăpânul care a dispărut din raza lor vizuală o vreme“, explică cercetătorul.

Ne iubesc câinii?

Rezultatele cercetării nu arată, neapărat, că patrupedele ne iubesc. Dar multe dintre lucrurile care activează nucleul caudat la oameni are un efect similar asupra câinilor, ceea ce indică „emoţii canine“, spun specialiştii.

Abilitatea de a experimenta emoţii pozitive, cum sunt ataşamentul şi dragostea, ar însemna că patrupedele prezintă un nivel de „simţire“ comparabil cu al unui copil.

„Câinii şi probabil multe alte animale par să aibă emoţii exact ca noi. Ceea ce înseamnă că ar trebui să ne revizuim comportamentul faţă de ele“, sugerează neurocercetătorul Gregory Berns.

Cum „simt“ câinii