Un simptom ascuns al depresiei, trecut cu vederea. Cum ajunge cineva să creadă că merită să moară

Vinovăția excesivă este un simptom adesea trecut cu vederea al depresiei, chiar și de către clinicieni. Nu este întotdeauna prezentat în sesiunile de terapie, însă vinovăția face pereche bună cu rușinea, îndemnând oamenii să o ascundă.

Cu toate acestea, vinovăția excesivă este un simptom comun al depresiei, cu simptomele agravate ale depresiei ce poate fi corelată și cu niveluri mai ridicate de depresie, este menționat în revista de specialitate Psychology Today.

Vinovăția este insidioasă. În formă ușoară, se poate manifesta ca o conștiință de sine puțin mai accentuată sau sensibilitate. În forma sa cea mai acută, poate conduce o persoană către "delirul de ruină" (Bürgy, 2018), o condiție adesea corelată cu gândurile de sinucidere.

Depresia îmbinată cu vinovăția poate convinge pe cineva că merită să moară, că și-a distrus viața la un punct fără întoarcere, sau că ceilalți ar fi mai bine fără ei.

Vinovăția este o emoție pro-socială care apare când am rănit pe cineva sau am încălcat altfel busola noastră morală. Ea joacă un rol în ajutorul pe care îl oferim pentru a trăi o viață care reflectă valorile noastre.

Dar depresia poate transforma această emoție sănătoasă în ceva cu totul diferit. În loc de reflecție pozitivă, vinovăția depresivă este asociată cu frământarea dureroasă.

Focalizarea sa este largă și permite cuiva să călătorească în mintea sa înapoi la greșelile care s-ar fi putut întâmpla cu decenii în urmă, reluând povestea de nenumărate ori.

Vinovăția depresivă duce la retragere și izolare

Vinovăția depresivă se poate forma în jurul oricărui lucru, inclusiv multe lucruri care nu încalcă busola noastră morală. Poate face pe cineva să se simtă vinovat acolo unde vinovăția nu este justificată. Depresia poate chiar altera percepțiile noastre astfel încât să ne simțim responsabili pentru lucruri asupra cărora nu am avut niciun control.

Deoarece ne amintim cel mai bine ceea ce focalizăm, cineva care se luptă cu depresia și cu această provocare va raporta adesea că amintirile lor constau în toate greșelile pe care le-au făcut. Multe dintre succesele și momentele de răscumpărare din viața unei persoane pot fi trecute cu vederea și neamintite.

În timp ce vinovăția sănătoasă ne îndeamnă către schimbare pozitivă, vinovăția depresivă duce adesea la retragere și izolare.

Când este extremă, o persoană ar putea lua măsuri pentru a se pedepsi, cum ar fi neglijarea îngrijirii de sine sau a nevoilor zilnice. Îi lipsește scopul pentru care vinovăția este concepută. Dimpotrivă, uneori impulsurile active ne îndepărtează de valorile noastre.

Cum poate fi rezolvată terapeutic problema vinvoăției excesive

Există o serie de strategii pentru abordarea vinovăției excesive. Auto-compasiunea este un excelent punct de plecare. Deși o persoană care experimentează acest simptom poate să nu se vadă ca fiind demnă de compasiune, educația despre simptom, frecvența sa în depresie și îndreptarea lentă către auto-compasiune în doze mici poate fi transformatoare. Aceasta este abordarea terapiilor centrate pe compasiune și auto-compasiune.

De asemenea, poate ajuta să ne punem la îndoială gândirea. În terapia cognitiv-comportamentală, procese precum descoperirea ghidată pot oferi un spațiu în care cineva poate explora cu un terapeut presupusele lor greșeli. Terapeutul poate apoi ajuta la contestarea zonelor în care depresia poate fi cea care încețoșează perspectiva unei persoane.

Terapia de acceptare și angajament poate schimba, de asemenea, modul în care o persoană se raportează la gândurile lor distructive, oferind un instrument pentru a se desprinde de ciclu.

Deși vinovăția excesivă este un simptom dureros și insidios al depresiei, este unul care este maleabil. Cu ajutorul psihoterapiei și al practicii, putem învăța să fim amabili cu noi înșine, să ne concentrăm pe ceea ce contează și să contestăm aceste gânduri nefolositoare.