Modurile curioase în care pielea ta îți influențează sănătatea

V-aţi întrebat vreodată de ce anumite părţi ale corpului sunt mai predispuse la boli de piele decât altele? Cercetătorii spun că acest lucru se datorează faptului că unele caracteristici ale pielii variază în diferite zone ale corpului, afectând predispoziţia acestora la anumite afecţiuni.

Două noi studii ale UC Davis Health, din cadrul universităţii California au explorat modul în care diferențele în compoziția pielii pot duce la afecțiuni dermatologice, cum ar fi psoriazisul și dermatita atopică. 

„Pielea nu are o compoziție uniformă în tot corpul”, a declarat Emanual Maverakis, profesor de dermatologie, microbiologie medicală moleculară la UC Davis și autor principal al ambelor studii. „Caracteristicile diferite ale pielii în diferite zone ale corpului pot afecta susceptibilitatea pielii la anumite boli”.

Bolile de piele afectează aproximativ 84,5 milioane de americani. Îmbătrânirea, traumatismele și factorii de mediu și genetici pot duce la o gamă largă de afecțiuni ale pielii. 

Pielea este cel mai mare organ al corpului. Are o suprafață medie de aproximativ 20 de metri pătrați - adică dimensiunea unei camere de 4' pe 5'! Stratul său cel mai exterior (epiderma) are o matrice lipidică alcătuită din acizi grași liberi, colesterol și ceramide.

Acest strat trebuie să facă față provocărilor de mediu specifice fiecărei zone a corpului. De exemplu, pielea feței trebuie să fie subțire și flexibilă pentru a se adapta expresiilor faciale. Pielea care acoperă călcâiul piciorului trebuie să fie groasă și rigidă pentru a rezista la forță și pentru a-l proteja de obiectele pe care călcăm.

Compoziția pielii depinde de mai mulți factori, inclusiv de structura barierei cutanate, de tipurile de celule și de genele pe care acestea le exprimă.

Până de curând, se știau puține lucruri despre procesele celulare și moleculare care stau la baza acestor diferențe. În primul studiu, cercetătorii au arătat mecanismele care duc la aceste modificări structurale ale pielii.

Epiderma are o structură de „cărămidă și mortar”: molecule precum ceramidele, colesterolul și acizii grași alcătuiesc „mortarul”, iar celulele numite keratinocite sunt „cărămizile”. 

Cercetătorii au folosit secvențierea monocelulară pentru a caracteriza modul în care keratinocitele diferă în diferite zone ale corpului. De asemenea, au folosit profilul molecular țintit pentru a caracteriza moleculele care formează „mortarul” dintre keratinocite. Ei au examinat apoi modul în care aceste diferențe de expresie genetică se potrivesc cu diferențele de compoziție ale structurilor lipidice și proteice din diferitele zone ale corpului. Aceste experimente au explicat de ce pielea arată atât de diferit în diferite locuri ale corpului.

Diferențele de compoziție ale lipidelor și proteinelor din piele în diferite zone ale corpului pot explica, de asemenea, de ce diferite boli de piele sunt întâlnite în diferite zone ale corpului. În timp ce caracterizau modificările specifice ale lipidelor asociate cu diferite boli de piele, cercetătorii au descoperit că lipidele lipite pe o bucată de bandă adezivă aplicată pe piele erau suficiente pentru a diagnostica un pacient cu o anumită boală de piele.

„Aceste descoperiri vor conduce la teste mai eficiente pentru boli dermatologice comune”, a declarat Alexander Merleev, co-autorul principal, cercetător științific al proiectului.

„Aceste diferențe sunt, de asemenea, relevante pentru proiectarea viitoare a produselor de îngrijire a pielii”, a declarat Stephanie Le, rezidentă în dermatologie și co-autor principal al studiului. „Ele demonstrează modul în care produsele de îngrijire a pielii ar trebui să fie formulate în mod specific pentru a se potrivi cu locul special al corpului pe care vor fi aplicate”.

Psoriazisul și sistemul imunitar

În cel de-al doilea studiu, echipa de cercetare a studiat modul în care celulele pielii interacționează cu sistemul imunitar.

Anterior, se știa că keratinocitele ar putea secreta substanțe care atât cresc, cât și scad inflamația. Utilizând secvențierea monocelulară pentru a analiza fiecare keratinocite în parte, cercetătorii au observat că aceste molecule imunomodulatoare erau exprimate în anumite straturi ale epidermei.

Keratinocitele din stratul cel mai de jos al epidermei secretă molecule care atrag imunitatea și molecule antiinflamatorii. Acest lucru are rolul de a atrage celulele imune către piele și de a le așeza la locul lor pentru a aștepta răbdătoare să lupte împotriva oricărui microb patogen sau parazit care ar putea străpunge bariera fizică a pielii. În schimb, au descoperit că keratinocitele din stratul exterior al epidermei secretă molecule proinflamatorii, în special IL-36.

IL-36 este un mediator principal al unui subtip de psoriazis, o boală inflamatorie a pielii. Echipa a descoperit că cantitatea de IL-36 din piele era reglată de o altă moleculă numită PCSK9 și că persoanele cu variații în gena PCSK9 erau predispuse la dezvoltarea psoriazisului.

„Descoperirea noastră că diferite straturi ale pielii secretă diferiți mediatori imuni este un exemplu al modului în care pielea este foarte specializată pentru a interacționa cu sistemul imunitar. Unii oameni dezvoltă boli de piele, cum ar fi psoriazisul, atunci când există un dezechilibru în moleculele secretate de diferitele straturi ale pielii”, a declarat Antonio Ji-Xu, cercetător la UC Davis, co-autor principal al studiului.

Studiul a fost publicat în revista JCI Insight.