Dr. Mihaela Bilic: „Natura ne-a vrut omnivori. Iubim gustul dulce de la naştere“
0Suntem construiţi să putem mânca de toate şi nu avem nevoie de nutriţionişti pentru a afla că ne place zahărul, atrage atenţia dr. Mihaela Bilic, medic primar de nutriţie.
Într-o postare pe Facebook, cunoscuta nutriţionistă reaminteşte că nu are sens să reinventăm roata în materie de alimentaţie.
”Ne naştem cu instincte care nu pot fi schimbate. Apoi ne ia o viaţă să învăţăm lucruri noi, să experimentăm, să ne îmbogăţim... Însă odată ce am atins un anumit grad de cunoaştere, de dezvoltare, de diversificare, tot ce ne rămâne să facem e să ne bucurăm, să profităm. Pentru că întotdeauna dorinţa de “mai bine” strică “binele” pe care îl avem. Şi nicăieri nu e mai adevărată această sintagmă decât în domeniul nutriţiei.
Natura ne-a vrut omnivori, adică să putem mânca de toate. Iubim gustul dulce de la naştere, fără să fie nevoie ca nutriţioniştii să ne înveţe ce bune sunt zahărul si făinoasele?? De copii suntem atraşi instinctiv de toate alimentele albe, pentru că puiul de om creşte din lapte, făinoase şi grăsime, nu din seminţe, iarbă şi frunze ca puii de păsări sau de ierbivore!!! Digerăm şi absorbim mai bine produsele de origine animală, faţă de cele de origine vegetală, tocmai pentru că Natura a considerat că nu putem asigura complexitatea nutrienţilor de care are nevoie creierul si corpul nostru stând la păscut, ci ieşind la vânătoare.”
Avem o legătură genetică cu produsele locale
”Când vine vorba despre alimente, avem o legătură genetică şi metabolică cu produsele care cresc pe pământul pe care ne-am născut. Nu exotismele ne hrănesc si ne dau sănătate, ci produsele tradiţionale, autentice, pe care multe generaţii de români le-au mâncat înaintea noastră. Şi nu în ultimul rând, mai trebuie să ţinem seama de simţuri, de percepţie: când spunem “pâine”, creierul nostru are o reprezentare exactă a felului în care trebuie să arate acest aliment şi ştie în principiu ce gust trebuie să aibă.”
”Când ne gândim, de exemplu, la sarmale, la salată de vinete sau la gogoşi, pentru fiecare dintre ele există o imagine clară, o anticipare de gust, consistenţă, aspect, miros etc. Cu mici variaţii ale reţetei originale, experienţa culinară poate fi reuşită sau nereuşită în funcţie de preferinţele personale, de anumite ingrediente sau condimente- mici surprize pot exista, dar esenţa trebuie să fie aceeaşi.”
”Ce se întâmplă însă când schimbăm radical unul dintre aspectele de bază ale unui preparat, de la imagine la gust? Cum percepem o pâine de culoare neagră sau o mămăligă cu brânză transformată în desert? Care este rolul destructurării mâncării şi reinterpretării unor preparate culinare?? Cu siguranţă se caută surpriza simţurilor, faptul că noi presupunem/aşteptăm un lucru şi primim cu totul altceva? Atâta vreme cât astfel de experienţe gastronomice rămân în sfera excepţionalului, nu e nimic rău în asta. Însă atunci când vrem să schimbăm radical anumite percepţii, când umblăm la proiecţiile instinctive, automate, tot ce obţinem este confuzie, insatisfacţie, frustrare...??? Creierul nostru este dezamăgit când aşteaptă una si primeşte alta. Cu mâncarea nu-i de joacă, aşteptările nu trebuie înşelate!?”
”Ce vreau să spun cu aceste rânduri? Că de multe ori ne complicăm excesiv când vine vorba de mâncare, că de dragul lui “mai bine” pierdem “binele” pe care îl aveam. Roata nu merită reinventată, funcţionează foarte bine aşa cum e, la fel cum nici mâncarea bună nu merită destructurată, reconfigurată. Experimente de acest fel s-au tot încercat, de la bucătăria moleculară la cea modernistă sau experimentală, însă fără succes pe termen lung. Bucătăria nu e un laborator de chimie, iar mâncarea trebuie să-şi păstreze firescul, ingredientele să arate legătura cu Natura, nu doar să strângă “like-uri” pe Instagram? Şi câtă vreme cerealele dau făină albă, îmi doresc ca pâinea noastră cea de toate zilele să rămână albă şi ea. Sau cel mult integrală???”