De ce perfecţioniştii mor mai devreme

Fixarea unor obiective înalte la serviciu poate aduce o promovare, dar şi insomnie, sindromul intestinului iritabil şi chiar boli de inimă şi deces prematur.

Se estimează că două persoane din cinci manifestă tendinţe de perfecţionism. Acesta ar trebui considerat un important pericol pentru sănătate, la acelaşi nivel cu obezitatea şi cu fumatul, apreciază specialiştii. „Perfecţionismul este un factor de risc atât de puternic pentru atât de multe boli, inclusiv pentru infecţii şi chiar pentru decesul prematur, încât cred că ar trebui trecut de medici pe lista pericolelor pentru sănătate pe termen lung“, potrivit medicului Danielle Molnar, psiholog în cadrul Universităţii Brock, din Canada.

Trei tipuri de perfecţionişti

Specialiştii au identificat trei tipuri de perfecţionişti. Primul tip este perfecţionistul orientat către propria persoană, care se concentrează în special înspre atingerea unor standarde personale extrem de înalte. Al doilea tip este cel al perfecţionistului orientat către ceilalţi, cu aşteptări uriaşe de la cei din jur. Un exemplu este bucătarul-şef Godon Ramsay, potrivit lui Gordon Flett, profesor de psihologie a sănătăţii în cadrul Universităţii York, din Canada, care a studiat legătura dintre perfecţionism şi sănătate vreme de 20 de ani.

Iar cel de-al treilea tip este perfecţionistul impus social, care crede că oamenii importanţi din viaţa lui – părinţii, şefii, colegii, familia – au pretenţia ca el să fie perfect. Un astfel de perfecţionist este tenismenul Andre Agassi, care povesteşte în autobiografia sa cum îl antrena tatăl lui, în zilele toride, aruncându-i câte 1.000 de mingi şi cum acesta l-a făcut, practic, să urască tenisul.

Perfecţioniştii impuşi social au şi cel mai mult de suferit. Ei au un risc cu 51% mai mare de a muri prematur, comparativ cu non-perfecţioniştii, după cum a demonstrat o cercetare realizată de specialiştii de la Universitatea de Vest „Trinity“, din Canada.

Femeia perfectă: e sexi, gospodină şi face carieră FOTO: Shutterstock

Stresul extrem este de vină

Atunci când organismul este supus unui nivel extrem de stres, ca atunci când simţim nevoia de a atinge perfecţiunea în toate domeniile vieţii noastre, glandele suprarenale eliberează, în cantităţi mari, doi hormoni: adrenalina şi noradrenalina. Rezultatele sunt creşterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, dilatarea căilor aeriene şi a arterelor coronare, intensificarea metabolismului.

Acesta este un proces natural, care are rolul de a ne mobiliza să luăm decizii în situaţii tensionate, de exemplu. Dar trebuie să dureze scurt timp, după care organismul are nevoie de odihnă. Or, în cazul perfecţioniştilor, răspunsul organismului la stres persistă vreme îndelungată, ceea ce provoacă probleme ale sistemului imunitar, ale aparatului digestiv şi ale sistemului cardiovascular.

„Am identificat trei factori care încetinesc recuperarea perfecţioniştilor: stresul creat de presiunea pe care o pun constant asupa lor înşişi, emoţiile negative cronice provenite din faptul că nu simt niciodată bucurie atunci când reuşesc ceva şi refuzul ajutorului oferit de cei din jur“, spune Gordon Flett.

„Creierul digestiv“ se irită

„Avem doi creieri: unul în cap şi altul intestinal. Aceştia lucrează ca o reţea de computere armonizată la omul normal, sănătos. Stresul intens creează un scurtcircuit în reţea, care se soldează, cel mai adesea, cu sindromul de intestin iritabil, de exemplu“, explică prof. dr. Radu Voiosu, gastroenterolog la Spitalul Colentina din Capitală.

Un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, confirmă legătura dintre perfecţionism şi sindromul intestinului iritabil, care se manifestă prin tulburări digestive extreme.