Cum eviţi ruptura ligamentelor la schi. Trei reguli care te ajută să te bucuri de sporturile de iarnă fără probleme

Ruptura ligamentului încrucişat anterior este cea mai frecventă leziune la iubitorii sporturilor de iarnă. Cum trebuie să te pregăteşti înainte de a pleca la munte pentru a nu ajunge în cabinetul fizioterapeutului fiindcă te-ai accidentat.

Iubitorii sporturilor de iarnă trebuie să se pregătească serios anul acesta înainte de a pleca la munte şi asta deoarece, an de an, tot mai multe cazuri de pacienţi se prezintă la cabinetul fizioterapeutului din cauza accidentărilor la schi, avertizează fizioterapeutul Bogdan Goga.

Cele mai multe accidente la schi au ca urmare ruptura ligamentului încrucişat anterior, o afecţiune invalidantă ce se manifestă prin durere şi umflarea zonei afectate.

„Ruptura ligamentului încrucişat anterior se produce în timpul practicării unui sport de iarnă, când piciorul rămâne blocat într-o poziţie în zăpadă sau pe gheaţă, iar corpul se duce într-o altă direcţie. În acel moment are loc o rotaţie excesivă în genunchi împreună cu o înclinare laterală. În funcţie de gravitatea leziunii, aceasta poate fi de gradul I, II sau III. În cazul gradului III, deci cel mai grav, de regulă, recomandarea ortopedului este de operaţie. După care este necesară recuperarea medicală postoperatorie ce constă în: drenaj limfatic pentru ca zona afectată să nu mai fie umflată, electroterapie pentru a scădea durerea, laserterapie, ultrasunet şi bioptron pentru grăbirea vindecării, terapie manuală şi mobilizări articulare pentru creşterea mobilităţii în articulaţii şi kinetoterapie activă pentru creşterea foţei musculare, a stabilităţii şi a coordonării. Prin recuperarea medicală, se va urmări progresiv scăderea durerii şi redarea mobilităţii, proces care poate dura până la 6 – 7 luni“, explică Bogdan Goga, fizioterapeut al studioului de recuperare medicală Terapie pentru Mişcare.

Recuperarea medicală durează 2-3 luni

Dacă operaţia nu se impune, dar pacientul este imobilizat din cauza umflăturii şi a durerilor, se recomandă recuperarea medicală timp de aproximativ 2 – 3 luni, ce are scopul de a ameliora simptomele şi de a reda mobilitatea pacientului, pentru ca acesta să îşi poată relua activităţile zilnice. Se previn astfel atrofierea muşchilor şi afectarea calităţii vieţii.

În funcţie de stadiul şi momentul recuperării, tehnicile amintite anterior pot să difere. La început se va pune accent pe scăderea imflamaţiei şi diminuarea edemului, apoi se va pune accent pe creşterea mobilităţii, după care pe creşterea forţei şi, în final, pe creşterea stabilităţii şi a coordonării.

„Iată cum, o pregătire insuficientă, alături de un moment de neatenţie în practicarea unui sport atât de plăcut precum ski-ul, ne poate periclita întregul an, creând o suferinţă îndelungată, atât fizică, cât şi emoţională deoarece, de cele mai multe ori, persoana afectată se îndepărtează de activităţile sportive de orice fel“, afirmă specialistul.

Acesta oferă câteva sfaturi pentru pregătirea organismului înainte de practicarea unui sport de iarnă, astfel încât să prevenim apariţia rupturii ligamentului încrucişat:

Creşteţi tonusul la nivelul musculaturii membrului inferior. Muşchii, prin activitatea lor, sunt resposabili de stabilitatea organismului. Deci, o antrenare cât mai bună a lor ne poate scuti de numerose probleme.Atunci când muşchii sunt obosiţi, ligamentele preiau rolul de asigurare a stabilităţii organismului, făcându-le astfel vulnerabile la traumatisme.

Creşteţi stabilitatea la nivelul organismului prin exerciţii de propriocepţie. Cu ajutorul fizioterapeutului, expuneţi-vă la situaţii de instabilitate, antrenându-vă astfel pentru a reacţiona cât mai corect în astfel de contexte. În acest sens, exerciţiile pe burete şi bosum sunt extrem de utile.

Faceţi o încălzire corespunzătoare înainte de practicarea unui sport de iarnă. Încălziţi-vă articulaţiile prin exerciţii simple de gimnastică, urmare de stretching, astfel încât să aduceţi muşchii la o temperatură optimă.