«S.O.S.,partenerul meu nu mai comunică!»

Ştim cu toţii că este esenţială comunicarea în cuplu şi că tăcerea aduce cu sine numai probleme. Totuşi, care sunt motivele lipsei de comunicare şi ce poţi face dacă aţi ajuns până în acest punct?

Întreruperea comunicării arată întotdeauna că ceva este în neregulă. Poate fi vorba despre o perioadă mai dificilă prin care trece unul dintre voi şi care a dus la instalarea unei tăceri temporare. Dar poate fi vorba şi de probleme în cuplu, ignorate multă vreme, despre care credeţi că nu pot fi rezolvate prin dialog. În aceste cazuri, tăcerea este o formă de aşteptare, care doar amână un deznodământ de care vă temeţi.

Vrea să evite cearta

Dacă atunci când vorbiţi vă contraziceţi în permanenţă şi schimbul de informaţii nu este util nimănui, ci doar conduce la tensiuni, nu este de mirare că, în încercarea de a evita certurile, în primă instanţă, alegeţi tăcerea. Dar este numai o soluţie temporară. Specia­liştii vă sfătuiesc să găsiţi motivele care vă împing să vă contraziceţi şi să vă certaţi în permenanţă. Poate fi vorba de faptul că aveţi viziuni total diferite asupra lucrurilor şi, de aceea, nu puteţi ajunge la „pace". Dacă însă este exclusă incompatibilitatea, poate sunteţi în competiţie pentru puterea în relaţie. În ambele cazuri, este bine să vă gândiţi la motivele care vă ţin împreună şi, dacă simţiţi că este nevoie, apelaţi la sfatul unui psiholog de cuplu. Acesta vă va ajuta să înţelegeţi ce perspective are relaţia voastră.

Învaţă să-l asculţi

În mod normal, comunicarea în cuplu presupune să vă povestiţi ce aţi făcut peste zi, să faceţi planuri, să stabiliţi obiective pe care să le atingeţi împreună, dar şi să vă împărtăşiţi simplele idei care vă vin în minte la un moment dat sau emoţiile şi stările. În lipsa acestui tip de comunicare, nu ai cum să înţelegi sistemul de gândire al celuilalt şi, dacă ratezi acest tip de comunicare afectivă şi te limitezi doar la a transmite şi la a primi informaţii utilitare, relaţia va ajunge în impas. Aşadar, învaţă să-i povesteşti celuilalt ce lucruri te emoţionează şi vorbeşte-i despre gândurile tale, încurajându-l să facă la fel. Deşi fără o utilitate imediată, împărtăşirea acestor stări şi interesul pe care îl arăţi faţă de ceea ce simte şi ce ceea ce gândeşte partenerul tău de cuplu asigură coerenţa relaţiei şi cunoaşterea reciprocă, sporind încrederea pe care o puteţi avea unul în celălalt.

Tăcerea, o manifestare a supărării

Dacă ai făcut ceva greşit, dacă ţi-ai rănit sau dacă ţi-ai dezamăgit partenerul de cuplu, atunci una dintre formele prin care acesta alege să-şi manifeste supărarea poate fi tăcerea. Cel rănit poate folosi lipsa de comunicare pentru a te pedepsi sau tăcerea poate fi pentru el un refugiu, fiindcă se simte neînţeles ori neascultat în relaţie. Prin urmare, este necesar să corectezi situaţiile care au dus la tăcere. Primul pas este să-ţi ceri iertare dacă ştii că ai greşit.

Cauze: Oboseala şi stresul pot determina, pe termen scurt, lipsa comunicării.

Vă înţelegeţi fără cuvinte

Dacă sunteţi de multă vreme împreună, luaţi toate deciziile la comun, aveţi aceiaşi prieteni şi ai ajuns să-i cunoşti chiar şi pe colegii de serviciu ai partenerului tău, atunci este firesc să vorbiţi mai puţin, pentru că vă puteţi înţelege şi fără prea multe cuvinte. Nu este motiv de îngrijorare, ci doar un semn că relaţia voastră este matură şi că ştiţi totul sau aproape totul despre celălalt.

Teama că ar putea fi prost înţeleşi îi face pe foarte mulţi dintre noi să aleagă tăcerea în locul comunicării .

Specialistul nostru

Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Cauzele absenţei comunicării pot fi diferite: unul dintre parteneri şi-a inhibat nevoia de comunicare, cei doi simt nevoia de a comunica, dar nu ştiu cum să o facă şi încercările sunt un eşec sau partenerii îşi satisfac nevoia de comunicare în alte forme de interacţiune şi nu mai sunt motivaţi să o facă în cuplu. În oricare dintre aceste situaţii însă, lipsa comunicării este ca o rană ce se întinde şi distruge în timp fundamentul unei relaţii. Situaţia se poate remedia prin crearea unor momente în care comunicarea este prielnică şi prin adaptarea la nevoile partenerului pe care trebuie să înveţi să-l asculţi şi să-l observi. În plus, trebuie să nu ne exprimăm doar frustrările, ci şi mulţumirea faţă de lucrurile care ne bucură la partener.