S.C.T.: O tulburare de atenţie „înfrăţită“ cu ADHD stârneşte controverse

ADHD, boala secolului 21 în ceea ce îi priveşte pe copii, este umbrită de S.C.T. pe „scena“ tulburărilor de atenţie cu care sunt diagnosticaţi tineri din întreaga lume, aceasta fiind denumirea unui cumul de simptome care ar putea deveni un diagnostic de sine stătător în viitorul apropiat, în cazul în care medicii specialişti americani vor reuşi să impună acest lucru.

Cu peste şase milioane de copii diagnosticaţi cu ADHD numai în SUA, de ceva timp au început să se ridice tot mai multe semne de întrebare cu privire la cât de corect se face, în întreaga lume, diagnosticarea cu tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD). Prescrierea de medicamente în cazul copiilor cu ADHD a dus discuţiile în zona problemelor vizavi de lejeritatea cu care se prescrie tratament medicamentos, mai ales prin prisma modului în care companiile producătoare de medicamente „încurajează“ doctorii să le promoveze sau chiar să prescrie preferenţial anumite tratamente. 

Dezbaterile legate de cât de corect este prezentat ADHD-ul ca diagnostic, mai degrabă decât ca o serie de simptome ce pot fi tratate individual, au dus la menţionarea, tot mai insistent, a unei noi tulburări specifice mai ales copiilor: S.C.T. sau „sluggish cognitive tempo“.  S.C.T. este caracterizată prin letargie, o stare de visare cu ochii deschişi şi de încetineala cu care tinerii suspectaţi de S.C.T. reuşesc să facă legăturile logice şi să reacţioneze faţă de o situaţie dată, relatează „The New York Times“. 

Conform unor estimări făcute în SUA, aproape 2 milioane de copii ar trebui încadraţi în categoria celor care suferă de S.C.T. La acest moment, în State, se cer mai multe studii ale acestei tulburări, despre care au apărut informaţii timide încă din anii 80, ţinând cont că în lumina ultimelor cercetări s-a ajuns la concluzia că sub „acoperirea“ ADHD-ului se află o mulţime de pacienţi cărora li s-ar potrivi mai bine simptomatologia de S.C.T. şi, implicit, un tratament medicamentos diferit de cel recomandat în ADHD. Mai exact, specialiştii americani vorbesc despre faptul că în rândul copiilor diagnosticaţi cu ADHD ar exista foarte mulţi pacienţi care, departe de a fi hiperactivi, un simptom definitoriu pentru această tulburare, pot fi descrişi, cel mult, ca fiind distraşi sau neatenţi. Iar această „confuzie“ ar trebui scoasă la iveală şi recunoscută ca un tip diferit de tulburare.

În ediţia din ianuarie a revistei de specialitate „The Journal of Abnormal Child Psychology“ s-a regăsit un material de 136 de pagini dedicat acestui tip de tulburare. Psihologul Russell Barkley, specialist al Universităţii Carolina de Sud, cu trei decenii de experienţă în ADHD şi unul dintre susţinătorii convinşi ai ADHD-ului ca diagnostic, este de părere că S.C.T. a devenit „noua tulburare de atenţie la modă“. 

Pe de altă parte, contestatarii acestui diagnostic, avertizează că în rândul medicilor specialişti nu există, deocamdată, un consens în ceea ce priveşte „gama“ de simptome care defineşte S.C.T., dar nici dovezi ştiinţifice concludente. În acelaşi timp, aceeaşi contestatari subliniază că această nouă tulburare ar putea să ajungă în exact situaţia ingrată în care se află la acest moment ADHD-ul, în care se discută despre tratamente medicamentoase recomandate sub influenţa marilor companii farmaceutice şi despre cât de corect este să mai pui diagnosticul de ADHD. 

Suntem martorii unui capriciu care evoluează: la fel ca şi în povestea cu ADHD-ul, care a fost diagnosticul zilei timp de mai mult de 15 ani, acum a venit rândul altuia. Este un experiment de sănătate publică ce se doreşte să fie făcut pe milioane de copii, a atras atenţia doctorul Allen Frances, profesor emerit în psihiatrie, în cadrul Universităţii Duke.