Fericirea copiilor, direct proporţională cu a părinţilor: explicaţia unui psiholog român
0Relaţia copil-părinte are o influenţă majoră asupra dezvoltării tuturor aspectelor în evoluţia copilului. Când este o relaţie optimă, abilităţile şi comportamentele părinţilor au un impact pozitiv asupra stimei de sine a copiilor, asupra realizărilor şcolare, asupra dezvoltării cognitive şi asupra comportamentului.
Deşi trăim într-o societate aflată în permanentă mişcare, afectată mai mult ca niciodată de scuza „nu am timp“, studiile arată că părinţii nu şi-au luat rolul atât de în serios ca în ultimii ani.
„În medie, părinţii de azi petrec mai mult timp cu copiii lor decât părinţii sau bunicii noştri. Ei sunt mai conştienţi de amprenta lăsată de generaţiile anterioare şi fac eforturi să creeze un mediu de siguranţă, preocupându-se de sănătatea emoţională a copilului în aceeaşi măsură ca de cea fizică. Dezvoltarea parentingului, prin cărţile şi cursurile care au explodat în ultimii ani şi pe piaţa din România, reuşeşte să ofere părinţilor o bază de cunoaştere şi sfaturi psihologice utile pentru o educaţie pozitivă şi echilibrată a copiilor. Întrebarea pe care tot mai mulţi colegi de breaslă ne-o punem este dacă această atenţie concentrată asupra copilului este într-adevăr cheia unei fericite relaţii copil-părinte, iar studiile internaţionale arată total contrariul“, afirmă psihoterapeutul Angela Nuţu.
„Cum să-mi fac copilul fericit“ este un gând care preocupă toţi părinţii, dar cât timp îşi dedică ei pentru propria stare de bine?
În opinia psihologului Angela Nuţu, de cele mai multe ori părinţii se simt egoişti atunci când se concentrează asupra lor, dar cercetările arată că exact acest lucru ar putea aduce schimbări favorabile în viaţa copiilor; şi asta pentru că starea de bine a copiilor este strâns legată de bunăstarea părinţilor.
Mai mult decât atât, un studiu realizat de specialişti în Finlanda a arătat cum bunăstarea psihică a unui părinte şi iubirea de sine afectează în mod direct dezvoltarea copilului. Acest studiu face parte dintr-un amplu studiu finlandez numit „Paşi către dezvoltarea sănătoasă şi bunăstarea copiilor (STEPS)“. Grupul de studiu a inclus 120 de familii. Anxietatea socială şi depresia socială a mamei şi tatălui au fost evaluate în timpul sarcinii şi la 18 luni după naşterea copilului. Interacţiunea triadică dintre mamă, tată şi copil a fost studiată într-un cadru de joc la Lausanne. Rezultatele au arătat că simptomele materne de depresie în timpul sarcinii şi anxietatea socială au influenţat în mod direct interacţiunea între membrii familiei şi dezvoltarea psihică echilibrată a copilului. Eficacitatea tatălui în realizarea sarcinilor paterne a fost şi ea asociată cu starea de bine a mamei. Constatările sugerează că bunăstarea psihică maternă şi eficacitatea paternă în sprijinul emoţional sunt componente importante ale interacţiunii cu copilul.
„Pentru orice părinte, scopul prioritar este să insufle valori bune, să fie un model pozitiv şi să exercite o atitudine parentală conştientă. Cheia este încrederea de sine şi sentimentul de apartenenţă, senzaţia de siguranţă, sprijin şi iubire necondiţionată în cadrul familiei care conturează un model în care părinţii funcţionează sănătos pentru a oferi bunăstarea copilului. Aceşti factori stimulează în final creşterea psihologică şi biologică a copilului“, conchide psihoterapeutul Angela Nuţu.