Disciplină fără ţipete
0Uneori ţi se pare că ascultă doar dacă ridici tonul. Trebuie însă să înveţi să reduci din decibeli şi să te bucuri de atitudinea pozitivă
Vrea ciocolată la micul dejun, film la ora de culcare şi să plece în sandale când ninge afară. Ţi se pare cunoscut? Parcă cer mereu lucruri imposibile. Iar refuzul îi face să devină furioşi, să ţipe şi să se trântească pe jos. Chiar nu înţeleg că, dacă se uită la Shrek până târziu, vor fi iritaţi mâine, toată ziua? Şi, uite aşa, iar te apuci să ţipi.
Majoritatea părinţilor o fac. Studiile arată că circa 89% dintre americani, dar asta nu te va face să te simţi mai bine. Apare imediat sentimentul de vinovăţie şi regretul că nu ai rezolvat situaţia cu mai mult calm.
Deşi soluţia cea mai la îndemână este să fie pedepsiţi sau certaţi, nu este şi cea mai eficientă. Greşeala se va repeta, pentru că nu au înţeles cu ce au greşit.
Atenţie la ce îl înveţi!
Psihoterapeutul Alyson Schafer descrie situaţia ca fiind grea pentru ambele părţi, nu doar pentru părinţi. Dacă un copil este ţinut în ceartă şi ţipete, cu timpul el va creşte cu probleme de siguranţă, de socializare şi de încredere în sine.
„Atunci când ridici vocea la el, nu mai gândeşte logic, nu ştie ce trebuie să facă, nu înţelege ce a greşit sau orice altceva te mai chinui tu să îi explici cu vocea ridicată”, explică psihologul Jim Hutt.
Suntem un model pentru copiii noştri şi ceea ce ne văd pe noi făcând atunci când suntem supăraţi, vor face şi ei. „Dacă noi lovim, ei lovesc, dacă noi ţipăm, învaţă şi ei să ţipe, dacă noi suntem calmi, vor învăţa şi ei să fie calmi”,
Lupta pentru putere şi soluţiile adaptate situaţiei
De exemplu, fiica ta vrea prăjituri la micul dejun şi nu acceptă niciun refuz. Se gândeşte că dacă începe să plângă, te va convinge. Desigur, planul nu funcţionează cum şi-a imaginat, aşa că porneşte un întreg arsenal, tu îţi pierzi calmul şi începi să ţipi.
De ce ţipi? Îţi simţi subminată autoritatea, uiţi că discuţia a început de la o prăjitură. Încerci să redobândeşti controlul, să arăţi că lucrurile nu pot rămâne aşa.
Care este soluţia fără ţipete? Nu te concentra pe pierderea sau câştigarea acestui război. Încearcă să găsiţi împreună o soluţie. Mai întâi, îţi anunţi poziţia: „Nu mâncăm prăjituri la micul dejun!” Apoi oferi alternative: „Vrei iaurt sau cereale?” Asta o va face să simtă că deţine oarecum controlul situaţiei.
Dacă nu funcţionează metoda asta, cu siguranţă se va lăsa convinsă cu glume şi un dans caraghios, într-o atmosferă detensionată şi plăcută.
Ce faci când eşti permenent în întârziere
Unul dintre momentele în care îţi pierzi controlul este cel în care trebuie să plecaţi undeva, nu-i aşa? Îl rogi de zeci de ori să se îmbrace şi să se încalţe şi, în cele din urmă, când îţi iei cheile şi eşti gata să ieşi din casă, el fuge şi se ascunde, amuzându-se.
De ce ţipi? Este extrem de frustrant să te grăbeşti, să fii îngrijorată că vei întârzia şi nimeni să nu te ia în seamă. Este extrem de uşor, în aceste momente, să uiţi că cei mici nu au nicio noţiune legată de trecerea timpului, nu ştiu ce înseamnă să întârzii.
Cu toate acestea, nu rezolvi nimic dacă îi repeţi continuu să se grăbească. Vor crede că sunt prea proşti să priceapă de prima dată sau că nu trebuie să se conformeze de la început.
Care este soluţia fără ţipete? Este suficient să îi explici o singură dată: „Plecăm în 10 minute. Sper să fii îmbrăcat”. Dacă nu este gata, plecaţi în ce este îmbrăcat în acel moment, chiar dacă va sta toată ziua în pijamale. Data viitoare, va şti despre ce e vorba.
Cum să potoleşti fraţii certăreţi în maşină
Fiecare dintre ei ştie exact ce îl enervează pe celălalt şi profită de acest lucru. Şi ţipi şi mai tare, pentru că, nu-i aşa, trebuie să acoperi doi sau mai mulţi gălăgioşi.
De ce ţipi? Este oricum inutil să încerci să afli „cine a început” în momentul în care amândoi ţipă. Şi este de-a dreptul periculos dacă eşti la volan.
Care este soluţia fără ţipete? Dacă situaţia este deja fierbinte între copii, să vii cu o reacţie dură şi negativă ar fi ca şi cum ai arunca benzină în foc. Psihoterapeutul Alyson Schafer recomandă să opreşti pe dreapta şi să le spui că este periculos să conduci în asemenea situaţie. „Înţeleg că sunteţi supăraţi, dar nu putem merge mai departe până când nu vă calmaţi. În momentul în care reuşiţi să vă înţelegeţi, pornim”. Apoi, în linişte, citeşte ceva sau trimite sms-uri prietenilor, până se calmează spiritele.
Important este să înţeleagă că nu vei lua partea nimănui şi că nu poţi conduce într-o astfel de atmosferă tensionată. Este vital să se simtă ascultaţi şi înţeleşi de părinţi, astfel încât să se asculte şi să se înţeleagă şi reciproc.