Cum este afectat psihicul unui copil de certurile părinţilor

Un psihoterapeut de familie explică modul în care este afectat psihicul unui copil de discuţiile în contradictoriu ale părinţilor şi de ce reguli ar trebui să ţină cont aceştia pentru a-şi creşte micuţul într-un mediu echilibrat.

Creşterea unui copil poate fi o sarcină complicată pentru părinţii care nu sunt pregătiţi să-şi asume acest rol. Psihologii spun că apariţia unui copil poate pune multă presiune asupra unei relaţii, mai ales atunci când cei doi ajung să aibă idei contradictorii cu privire la cel mai bun mod de a aborda creşterea copilului şi nu încearcă găsirea unei soluţii. 

„Trebuie să acceptăm că cei mici sunt mai deştepţi decât ne dăm seama, iar dezvoltarea şi inteligenţa lor încep să se construiască încă de la naştere. Părinţii trebuie să găsească modalităţi de a aplica o metodă copună de educare“, explică Lori Whatley, terapeut de familie. Creşterea copilului într-un mediu paşnic, adaugă Whatley, contează la toate grupele de vârstă ale copiilor.

Specialistul recomandă părinţilor să ţină cont de câteva reguli atunci când vine vorba de educaţia copiilor:

Nu vă certaţi niciodată în faţa copiilor

Deşi uneori este aproape imposibil să vă controlaţi emoţiile până când copilul merge la culcare sau iese din cameră, cearta în faţa acestuia poate avea efecte negative asupra dezvoltării psihice. Nu îi subestimaţi capacitatea de a înţelege disputele dintre voi şi încercaţi să-I faceţi să înţeleagă că, dincolo de micile contraargumente, părinţii lui formează cea mai puternică echipă.

Există, de asemenea, momente când este util pentru un copil să-şi vadă părinţii vorbind în contradictoriu cu privire la anumite subiecte pentru a accepta că aceste situaţii fac parte din viaţă şi sunt fireşti. „Depresia, anxietatea şi agresivitatea pot fi un comportament al copiilor care îi simt pe părinţi ca fiind în dezacord în mod regulat“, spune Whatley. Certurile în faţa unui copil poate fi incredibil de dăunătoare pentru psihicul lui, deoarece creează un sentiment de instabilitate şi nesiguranţă. Acest lucru se poate manifesta ca vină sau un sentiment de responsabilitate.

Părinţii trebuie să facă front comun pentru protejarea copilului

Chiar dacă unul dintre părinţi consideră ineficient modul de educaţie pe care îl aplică celălalt într-o anumită situaţie, ultimul lucru la care ar trebui să se gândească este să-i reproşeze acestuia în faţa copilului. Părinţii îşi pot rezolva diferenţele de opinii, mai mari sau mai mici, atunci când copilul nu este prezent. Ceea ce contează cel mai mult pentru susţinerea psihică a unui copil este frontul comun pe care părinţii trebuie să-l facă şi care îi dau copilului sentimentul de încredere. Ceea ce copilul vede la părinţi va integra ca formă de comportament.

Nu subminaţi autoritatea partenerului în faţa copilului

Este o formă greşită de abordare presupunerea că celălalt părinte greşeşte în ceea ce priveşte educaţia copilului doar pentru că priveşte o situaţie diferit. Înţelegerea modului în care un partener gândeşte şi empatizarea cu acesta ajută la anticiparea modului în care va reacţiona într-o situaţie parentală.

Râmâneţi în aceeaşi echipă chiar şi atunci când vine vorba de puncte de vedere diferite

Alegerea cuvintelor este importantă atunci când discutaţi în contradictoriu. Când vorbim despre un deazacord între părinţi, fiecare dintre aceştia trebuie să evite declaraţiile acuzative, cum ar fi: „Niciodată nu m-ai susţinut!“, „Eşti de partea lui de fiecare dată!“. Aceste tipuri de exprimare nu fac altceva decât să pună celălalt partener în defensivă. În schimb, încercaţi să vă exprimaţi nevoile, cum credeţi că ar fi mai bine să acţionaţi şi lucraţi ca o echipă.