Bebeluşul care a refuzat să moară: 11 ore de groază petrecute în camera 407
0Născut prematur, cu 14 săptămâni înainte de termen, bebeluşului Austin nu i-a fost garantată şansa la viaţă, motiv pentru care părinţii au hotărât să-l deconecteze de la aparate. Ceea ce a urmat rămâne consemnat în istorie.
Într-un material din revista „Reader’s Digest“, jurnalistul Tim Botos relatează trauma unor părinţi din Ohio care au petrecut 11 ore pe un pat de spital, alături de bebeluşul lor care fusese deconectat de la aparate.
Cu 14 săptămâni înainte de data la care trebuia să nască, Keri Gerstenslager a intrat, purtată pe targă de şaşe asistente medicale, pe uşile secţiei de cezariană a spitalului Aultman din S.U.A. Lacrimile i se rostogoleau pe obraji şi, cu faţă contorsionată de durere, femeia a aşteptat să-şi strângă la piept pruncul.
„Am simţit că trebuie să mai avem încă un copil“
La naştere, însă, medicii au fost nevoiţi să constate că plămânii bebeluşului nu erau suficient de dezvoltaţi pentru a-l ţine în viaţă şi le-au comunicat părinţilor că nu există şanse ca micuţul Austin Gerstenslager să prindă zorii zilei, mai ales că organismul său nu reacţiona la stimulii exteriori.
Lipsiţi de alternative, Keri şi soţul ei Chip au acceptat să-şi deconecteze bebeluşul de la aparate şi s-au întors în camera de spital, cu numărul 407, pentru a-l veghea. De aici încolo totul a rămas consemnat în istorie.
„Pur şi simplu am simţit că trebuie să mai avem încă un copil“, a explicat Keri jurnaliştilor americani. Chiar dacă avea deja două fetiţe, pe nume Kendra (6 ani) şi Erika (3 ani), mama din Ohia a dorit să mai aducă pe lume un copil, motiv pentru care a fost nevoită să recurgă la trei fertilizări in vitro.
Aşa a apărut Austin, un băieţel care la naştere a cântărit nu mai mult de o jumătate de kilogram. Îngrijoraţi pentru viaţa micuţului, cadrele medicale l-au transportat la secţia de terapie intensivă şi i-au montat o mască pentru oxigen. Din păcate, corpul lui Austin nu a răspuns la intervenţiile acestora, astfel că, la câteva ore distanţă de la naştere, medicii au hotărât, laolaltă cu părinţii, să-l deconecteze de la aparate.
La puţin timp după această hotărâre, Chip, tătăl lui Austin, a revenit în camera de spital a soţiei sale alături de Don King, preotul parohiei la care mergea familia lor. Ambii părinţi şi-au dorit ca băieţelul lor să fie botezat înainte de moarte. Rudele lui Chip şi mama lui Keri au trecut pragul camerei de spital pentru a-l vedea pe Austin şi pentru a-i încuraja pe cei doi părinţi aflaţi în suferinţă. Cu toţii au aşteptat, cu sufletul la gură, sfârşitul. Mama şi-a strâns în braţe pruncul, refuzând să se despartă de el, în timp ce tatăl, îndurerat, pregătea deja în minte incinerarea propriului copil.
Lupta pentru viaţă
La patru ore de la scena descrisă mai sus, Austin încă mai trăia. Inima lui bătea de 120 de ori pe minut, iar pulsul i-a rămas constant. Treptat, secundele s-au transformat în minute, minutele au devenit ore, iar inima bebeluşului a continuat să bată. Surprinşi, medicii au sosit în camera 407 pentru a analiza starea micuţului.
„Este un copil foarte frumos şi are o inimă puternică. Nu duce lipsă nici de atitudine. Te superi dacă mai facem câteva teste? Pur şi simplu, vrem să ştim care este starea lui generală“, a explicat o asistenta medicală, privind-o pe mama băiatului în ochi. Părinţii au acceptat, iar medicii au luat hotărârea să-l transporte pe Austin înapoi, la secţia de terapie intensivă, unde i-au montat, din nou, o mască de oxigen. Evenimentul acesta se petrecea la fix 11 ore de când părinţii păşiseră în camera cu numărul 407 şi-şi puseseră toate speranţele în divinitate.
După 100 de zile petrecute în spital, Austin Gerstenslager, băieţelul care a luptat contra morţii, a părăsit centrul din Ohio, în braţele mamei sale. Micuţul a luptat de unul singur pentru viaţa sa şi a reuşit să câştige bătălia supremă.
„Acum, cu o seară înainte de externare, nu mă gândesc decât la viitoarea mămă care va sta aşezată în acest scaun. Nu pot decât să mă rog ca soarta să fie la fel de blândă cu ea pe cât a fost cu noi“, a scris mama lui Austin, pe pagina ei de Facebook, înainte să părăsescă spitalul din Ohio.