Teoriile scandaloase ale lui Sigmund Freud: credea că poate vindeca lesbianismul şi că femeile se nasc imorale şi trebuie îndrumate de bărbat

Atât existenţa, cât şi cariera Annei Freud au fost profund marcate de faimosul ei tată, Sigmund Freud. „Copilul favorit” al psihanalistului nu a avut însă cea mai fericită copilărie. Tatăl ei a încercat ani la rând să o „vindece” de lesbianism prin psihanaliză, perioadă în care, încercând să găsească „leacul”, diseca fanteziile sexuale ale fiice în cadrul conferinţelor publice, în timp ce aceasta se afla în sală.

Jurnalista şi scriitoarea americană Rebecca Coffey, autoarea biografiei Annei Freud, fiica lesbiană a lui Sigmund Freud, a însumat, pentru publicaţia „Pshychology Today”, câteva detalii scandaloase despre teoriile, percepţiile şi calitatea de tată a părintelui psihanalizei. Detaliile „vinovate” de copilăria nefericită a Annei, despre care puţini ştiu că era „copilul favorit” al lui Freud, sunt strâns legate de faptul că aceasta era lesbiană, „boală” de care tatăl său încerca să o vindece.

Potrivit lui Freud, homosexualitatea este o problemă nervoasă, fără a fi, însă, de o gravitate extremă. Pe de altă parte, lesbianismul este o boală psihică. Acest lucru este datorat faptului că, conform teoriilor psihanalistului, doar bărbaţii au simţul moralităţii. Oamenii evoluează din maimuţe şi nu se nasc morali, bărbaţii dobândind această conştiinţă din cauza complexului castrării – teama de a fi emasculaţi de taţii lor pentru că nu se comportă adecvat. 

Femeile, pe de altă parte, sunt în esenţă imorale, minţind şi negociind pentru a obţine ce îşi doresc. Astfel, fetele trebuie să fie ghidate prin viaţă de taţi, iar femeile de soţii lor. Pentru că lesbienele nu se căsătoresc cu bărbaţi, acestea rămân întotdeuna nedemne de încredere şi instabile. 

Freud era foarte apropiat de fiica sa, Anna, dar aceasta era lesbiană. Psihanalistul credea cu tărie, însă, că lesbianismul „apare” mereu din vina tatălui şi este vindecabil prin psihanaliză. Acesta susţinea că analiza este, în acest caz, asemănătoare cu o relaţie erotică. Analistul şi pacientul  trebuie să exploreze sentimentele amoroase dintre el. Prin urmare, ţinând cont de regulile pe care le impunea celor care credeau în el, Freud nu putea să încerce să îşi vindece propria fiică de lesbianism. 

Când Anna avea 23 de ani şi avea deja o prietenă extrem de apropiată, Freud şi-a călcat pe inimă şi a început să aplice propriile teorii pe fiica sa. Ani la rând, în fiecare zi de sâmbătă, el şi Anna au analizat, împreună, fanteziile sexuale ale acesteia, scenele pe care aceasta şi le imagina atunci când se masturba, în care apărea frecvent o figură paternă care bătea un copil pentru o greşeală a micuţului asupra căruia acesta nu avea control. În interpretare, „figura paternă” era Freud, „copilul” era Anna, iar „greşeala” era homosexualitatea.Freud a disecat fanteziile sexuale ale Annei chiar şi public, în timpul conferinţelor pe care le ţinea, la care Anna asista de pe „scaunul nevestei” din apropierea scenei. 

Psihanalistul a eşuat, însă în „corectarea” defectului fiicei sale, lesbianismul. Anna a avut o relaţie care a durat 54 de ani cu o femeie pe nume Dorothy Burlingham. 

Cu toate acestea, în comparaţie cu contemporanii săi, Sigmund Freud era un doctor plin de compasiune şi inovator. A devenit medic în perioada în care lesbianismul şi masturbarea erau considerate simptome ale isteriei. Cei mai mulţi dintre doctorii vremii tratau isteria cu opiacee, ovarecromii şi clitorectomii. Chiar dacă teoriile lui Freud despre lesbianism nu erau corecte, acesta trata femeile „bolnave” de isterie cu discuţii. Teoria sa potrivit căreia bolile fizice pot fi cazate de emoţii puternice a fost un pas înainte pentru omenire.