De ce cred oamenii în cele mai stupide lucruri de pe Internet
0Oamenii cu un coeficient de inteligenţă redus, tradiţional numiţi „proşti“, au tendinţa să creadă că citatele pseudoprofunde pe care le găsesc online sunt bune de luat în seamă.
Tot aceiaşi oameni, care preiau truismele ca fiind adevăruri general valabile, sunt predispuşi să creadă în teorii ale conspiraţiei şi paranormal. Şi pentru că truismele se regăsesc pretutindeni, Goordy Pennycook, doctorand în psihologie la Universitatea Waterloo din Ontario, împreună cu un grup de cercetători au hotărât să realizeze un studiu pentru a verifica veridicitatea teoriei. Cum poate era de aşteptat, rezultatele au confirmat-o.
Pennycook a publicat studiul într-o lucrare intitulată ”On the reception and detection of pseudo-profound bullshit”, notează Vox. ”Truiesmele sunt diferite de nonsensuri. Nu este vorba doar de nişte cuvinte alăturate în mod aleatoriu. Cuvintele pe care le folosim au o structură sintactică şi se presupune că ar trebui să însemne ceva”, a declarat psihologul.
Acesta consideră că oamenii predispuşi la a crede astfel de stupidităţi nu fac parte dintre cei analitici şi se lasă uşor influenţaţi de cei din jur. Chiar şi cei religioşi sunt suspectaţi pentru că se consideră că nu există nicio diferenţă între cei care cred în îngeri şi cei care cred în fantome. El a argumentat că pentru a intra în categoria acestor oamen, tot ce trebuie să faci este să alături mai multe cuvinte pompoase, toate în aceeaşi propoziţie.
De exemplu, dacă spui ceva direct, există oameni care vor fi de acord cu tine, şi oameni care nu. Dar dacă spui ceva vag, oamenii vor înţelege ceea ce vor ei să creadă şi, atunci, toată lumea te va aproba. Ideea a încolţit în mintea psihologului după ce a analizat mai mult timp pagina de Twitter a lui Deepak Chopra, un scriitor care s-a făcut remarcat tocmai prin astfel de nonsensuri. Local, Tony Poptămaş este cel mai cunoscut exemplu. Altfel, rămân şi aceşti teorişti ai conspiraţiei care cred în orice şi nu cercetează nimic, după cum explică Nic Sârbu pe site-ul său.