După Razer Electra V2 , pachetul ăsta părea  o jucărie. Dar e un proverb pe tema asta, hai că îl ştii… acela cu esenţele mici. Deschid, le fac poze, îmi place amestecul de culori şi forme contrastante. Le bag în smartphone şi, surpriză, se aprind. Adică pe capacul fiecărei căşti e luminată sigla Razer.

Căştile sunt metalice cu capete magnetice, le unesc după gât, acolo unde vor sta când iei o pauză. Metalul ornat cu striaţii se continuă cu două rânduri de protecţii de cauciuc, care intră în urechi. În ale mele foarte greu, le introduc prin “înşurubare” şi nu mai aud nimic din exterior.

În jur e un film mut. Lucrez şi ascult câteva piese pe Youtube, nu sunt foarte atent, parcă nu sună convingător. Plec, pe drum încerc să ascult un radio FM convenţional, nu merge. Sunt puţin contrariat, căştile astea n-au funcţie de antenă. Nici funcţia hands free nu merge. Descopăr că sunt compatibile doar cu un număr limitat de dispozitive (vezi în Tech Specs, ultima secţiune, Compatibility). Instalez o aplicaţie de radio online şi dau volumul la 30%, în drum spre metrou.

Un post britanic, pe care-l ascult sporadic, în concedii şi când testez căşti. Muzică bună, puţine întreruperi. Nimeresc peste Miserere de Gregorio Allegri şi mă împart între două lumi, drumurile sordide din Pipera şi o catedrală impozantă, înconjurat de corişti. Definiţia sunetului e minunată, momentul e stricat de căştile care-mi cad şi nu ştiu cum aş putea să le fixez mai bine.

Specificaţii

Sunet îmbunătăţit DAC (convertor din digital în analog), răspuns în frecvenţă 20 Hz - 20kHz, impedanţă nominală 32Ω ± 15%, putere maximă 10mW, drivere de 10mm cu magneţi Neodymium, lungimea cablului 1.3 m, greutate cu tot cu fir 28 de grame, frecvenţa de răspuns a microfonului 100Hz - 10kHz, raport semnal zgomot ≥ 58 dB, sensisbilitatea microfonului 42 ± 3 dB @ 1kHz.

Îmi plac butoanele de volum de pe fir, sunt la îndemână, comode. Cel din centru nu-mi ia tot timpul comenzile de pauză şi next, dar îşi face treaba dacă insişti. Firul verde plat e chiar mişto ca aspect şi dacă nu imposibil, oricum foarte greu de încurcat. Cutiuţa mică, neagră, pentru transport e chic şi utilă.

Ascult Wake Me Up (RIP Tim Bergling - Avicii) versiunea acustică şi mi se face pielea de ...cocoş.

M-am jucat mult Asphalt 8, PUBG etc şi sunetul e grozav, dar căştile insistă să cadă din urechi. Am rezolvat partial problema ieşirii căştilor din urechi folosind protecţiile de cauciuc cele mai mici, cele de rezervă din pachet. E mai bine, dar tot ies. Mufa se conectează în partea de jos a dispozitivului şi e puţin incomod pentru mâna dreaptă să folosească comenzile din joc. 

Firul se sprijină în palmă şi în anumite momente e supărător. Căştile astea ar fi geniale pe computer, dar pe al meu nu am USB-C şi din cutie lipseşte adaptorul.

E cel mai bun sunet de până acum cu o pereche de căşti in-ear. O definiţie impresionantă pe voce, înalte şi bas, indiferent de nivelul volumului. Cu un aer deopotrivă jucăuş şi agresiv pot fi un companion excelent. Din punct de vedere al funcţionalităţii însă, aş fi preferat să le pot accesa la maximum. Cu smartphone-ul pe care le-am testat, Huawei P20 Lite, sunt limitat la muzică şi jocuri. Dacă ne “aude” cineva, să ne trimită Razer Phone, pentru al doilea vals. Altfel rămân o promisiune neîmplinită.