Talent regăsit pe patul de spital

Elena Varga (54 de ani) a început să picteze zilnic la spital, unde a rămas fără un picior. În tinereţe, a vrut să se facă pictoriţă, dar a ales să fie lucrător comercial. Pacienţii de la Spitalul Judeţean Timişoara sunt modele pentru o colegă de salon. Elena Varga este internată din luna mai şi de atunci a pictat numeroase icoane şi portrete.

”Terapia prin artă” caută colaboratori care să ajute la recuperarea copiilor aflați în dificultate

Elena Varga (54 de ani) este din Arad, însă din 2004 s-a mutat definitiv în Timişoara. Tot atunci au început şi durerile la piciorul stâng, iar medicii au stabilit că suferă de o gravă boală a vaselor sangvine. La început, simţea o jenă din ce în ce mai accentuată la mers. „Înainte îmi plăcea să merg pe bicicletă, dar şi asta s-a încheiat. Am început apoi să am dureri în timp ce mă deplasam pe jos. După ce boala s-a agravat, la fiecare sută de metri pe care o parcurgeam trebuia să mă opresc", îşi aminteşte Kuky, cum îi spun prietenii.

Vezi aici o GALERIE FOTO cu pictorița care lucrează pe patul de spital

Afecţiunea i-a redus, progresiv, grosimea arterelor de la piciorul stâng, până când medicii de la Clinica de Chirurgie din Spitalul Judeţean Timişoara s-au văzut nevoiţi să-i amputeze membrul. Elena Varga se află internată din luna mai şi a scăpat de o depresie prelungită cu ajutorul talentului la desen şi la pictură.

Pictura religioasă

Prin icoanele pe care le face obţine, după cum declară, calmul interior. „Drumul a fost extrem de greu, dar în cele din urmă pot spune că este bine că am ajuns aici. Medicii mi-au redat speranţa că voi putea trece peste problemele de sănătate, iar pictura religioasă mi-a oferit linişte sufletească. Când lucrez la o icoană uit de tot ce este în jurul meu", spune Elena Varga.

Deşi în tinereţe a mai avut încercări de a se impune ca pictoriţă, a renunţat şi a intrat într-un domeniu care nu are nicio legătură cu nobila artă. „Când eram tânără pictam, însă mai apoi am lăsat totul baltă. M-am angajat ca lucrător comercial în Arad şi asta mi-a fost meseria o viaţă întreagă", explică Kuky. După ce s-a stabilit în Timişoara, femeia a început din nou să picteze, la insistenţele fratelui ei, sculptorul Luigi Varga. Ea a făcut Şcoala Populară de Artă Timişoara, între anii 2006 şi 2009.

Pacienta Maria Bârsan a fost model pentru pictoriţă    Foto: Remus Runcan

Între intervenţiile chirurgicale, a schiţat viitoare icoane, a pictat pe lemn sfinţi în miniatură, cu ajutorul unei lupe şi a unor pensule minuscule, şi a oferit câte un portret tuturor celor care au avut timp să se oprească o oră pe marginea patului ei de spital. „E minunat ce face. Din toate albumele cu icoane şi picturi pe care mi le-a arătat, nu am găsit o lucrare să nu îmi placă. Acum am şi eu un portret, am stat cu plăcere aici să pozez şi cu ocazia asta ne-am împrietenit. Am o amintire de pe patul de suferinţă a unei mari pictoriţe. Singurul meu regret este că nu am ce să îi ofer în schimb, rămân datoare în sufletul meu şi i-am dat prietenia mea pentru totdeauna", a spus Maria Bârsan, o altă pacientă.

Portretele medicilor

Recent, i-a desenat şi pe medicii care o îngrijesc. Nu a avut curaj să-i roage să pozeze preţ de o oră, cam cât durează crearea unui chip pe hârtie, pentru că îi ştie ocupaţi, aşa că le-a „furat" imaginile de pe panoul de onoare agăţat în holul secţiei de chirurgie.

Acasă, pe pictoriţă o aşteaptă lemnul de tei din care, după un îndelungat tratament urmat de aplicarea vopselelor speciale, văd lumină icoane în stil bizantin. A mai vândut din ele, însă nu şi-a făcut un scop din asta. „Importantă este satisfacţia mea sufletească. Unele icoane au ajuns în Spitalul de Psihiatrie din Jebel, unde sper că liniştesc oameni cu probleme mari. Pentru mine, este mai mulţumitor să fac un cadou frumos decât să vând o lucrare, pentru că văd cum se bucură cel care îl primeşte", explică femeia.

"Medicii mi-au redat speranţa că voi putea trece peste problemele de sănătate, iar pictura religioasă mi-a oferit linişte sufletească."
Elena Varga
pacientă şi pictoriţă

"Acum am şi eu un portret, am stat cu plăcere aici să pozez şi cu ocazia asta ne-am împrietenit. Am o amintire de pe patul de suferinţă a unei mari pictoriţe."
Maria Bârsan
pacientă