Studenţii români, nemuţumiţi de procesul Bologna - studiu

Procesul Bologna mai are mult până să devină eficient în România, în condiţiile în care, în prezent, el presupune comasarea materiilor, probleme în recunoaşterea cursurilor şi lipsa de corelare cu piaţa forţei de muncă, se atrage atenţia într-un studiu al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor de Studenţi din România (ANOSR).

La zece ani după debutul procesului Bologna, în 1999, miniştrii celor 49 de state care au adoptat acest sistem se vor reuni, la sfârşitul lunii aprilie, pentru a prezenta rezultatele procesului şi pentru a stabili următoarele etape ale acestuia.

Sistemul Bologna presupune mai mult decât reducerea ciclului de licenţă la trei ani şi creşterea duratei masteratului la doi. Cele trei cicluri, licenţă, masterat şi doctorat, ar trebui să însemne calificări recunoscute în întreg spaţiu UE, ceea ce ar duce la creşterea mobilităţii studenţilor, dar şi a viitorilor angajaţi. Mai mult, învăţământul superior trebuie să asigure atât egalitatea de şanse pentru toţi membrii societăţii, indiferent de statut social, etnie, rasă, dar şi o bună poziţionare a absolvenţilor pe piaţa muncii.

Procedurile de audit intern, o necunoscută

În multe universităţi există, şi în prezent, probleme la trecerea la sistemul Bologna. Printre acestea se numără comasarea materiilor, fără să se coreleze durata studiilor cu necesităţile studenţilor, dificultăţi la masterat şi neclarităţi în regulamentele universităţilor, care dezavantajează în special studenţii care au absolvit în sistemul pre-Bologna.

O altă problemă gravă este, potrivit aceluiaşi studiu, aceea că, în mai bine de jumătate dintre universităţile din România, nu există mecanismele moderne de verificare a situaţiei şcolare, iar în 30% dintre ele nu se fac proceduri de audit intern.

Consiliere şi orientare în carieră, contra cost

Dincolo de aspectele privind programa universitară, sistemul Bologna cere şi rezolvarea altor probleme, neizbutită însă în România, până la această oră. Una dintre aceste probleme vizează existenţa centrelor de consiliere şi orientare în carieră, care, deşi sunt obligatorii, nu au fost implementate în toate universităţile din România. Studenţii sunt nemulţumiţi şi de faptul că în centrele universitare unde aceste structuri există, se percep taxe pentru simpla consiliere din partea unei structuri finanţate de către stat.

Alte neajunsuri sunt legate de faptul că, la unele facultăţi, absolvirea ciclului de licenţă nu aduce nicun beneficiu. De exemplu, la Psihologie, absolvirea ciclului de licenţă nu aduce aproape niciun drept de practică, întrucât titlul acordat este de asistent psiholog.

Dreptul de liberă practică se poate obţine numai după absolvirea studiilor de masterat, însă cum locurile la master sunt limitate şi numărul de absolvenţi cu perspective de realizare profesională scade.

Doar o treime dintre universităţi urmăresc evoluţia studenţilor

Pe de altă parte, peste 60% dintre universităţi se implică insuficient sau nesemnificativ în asigurarea de locuri de practică şi internship pentru studenţi, mai arată studiul ANOSR. Mai mult, doar 33% dintre universităţi au un sistem de urmărire al absolvenţilor (urmărirea evoluţiei acestora, pe linie profesională), implementat pe o perioadă mai mare de trei luni.

Sondajul ANOSR a fost făcut în 23 de universităţi de stat, unde au fost consultaţi 73% dintre studenţi.