VIDEO Zona arctică este afectată de cele mai mari topiri din istorie

Regiunea arctică a bătut noi recorduri anul acesta, cu cea mai mare cantitate de gheaţă pierdută în timpul verii, cea mai mică pătură de zăpadă din timpul primăverii şi cu topirea gheţii din Groenlanda.

Aceste evenimente sunt aparent paradoxale, mai ales că temperatura din ultimul deceniu nu a suferit modificări majore.

„Zona arctică este una extrem de sensibilă şi, odată cu încălzirea pe care au observat-o oamenii de ştiinţă, vedem abia acum rezultatele clare: mai puţină zăpadă şi gheaţă, plus o topire accentuată în permanenţă. De asemenea, vegetaţia se schimbă în zona“, a declarat pentru phys.org Jane Lubchenco, subsecretar în cadrul Administraţiei Oceanelor şi Atmosferei din Statele Unite ale Americii (NOAA).

Lubchenco a prezentat concluziile NOAA în cadrul unei discuţii dedicate raportului anual, numit Arctic Report Card. Acesta se realizează din 2006 şi rezumă schimbările din zona arctică. 141 de autori din 15 ţări au contribuit la acest raport.

Care sunt concluziile cercetătorilor?

Zăpada a atins un nivel minim în Emisfera de Nord în luna iunie, iar nivelul cel mai scăzut din istorie a fost atins în mai în Eurasia.

Gheaţa marină: Nivelul minim a fost atins în septembrie 2012. Acesta a reprezentat un record minim absolut, dintre cele măsurate prin satelit din 1979 încoace.

Suprafaţa gheţii din Groenlanda: În luna iulie, aproape toată gheaţa din Groenlanda s-a topit. Mai exact, 97% din suprafaţa totală s-a dus într-o singură zi, potrivit datelor NOAA.

Vegetaţie: Tundra devine din ce în ce mai verde şi există din ce în ce mai multă vegetaţie superioară. Între 2003 şi 2010, sezonul în care au început să crească plantele s-a prelungit în toată zona.

Fauna: În partea de nord extrem a Europei, vulpea arctică este în pragul dispariţiei. De asemenea, măsurătorile recente în privinţa fitoplanctonului care se dezvoltă sub apă ar fi de 10 ori mai mici decât în realitate.

Oceanul: Temperaturile de la suprafaţa mării au crescut mai mult decât media pe termen lung din zonele cele mai calde. De asemenea, nivelul temperaturii oceanelor şi salinităţii nu a fost constant.

Deşi temperaturile au rămas relativ constante de-a lungul anilor, cercetătorii au identificat şi o cauză a topirii accentuate. „Apa şi zăpada se retrag şi pierdem suprafeţe cu reflexie foarte mare (albedo). În schimb, cresc suprafeţele mai întunecate – atât pe sol, cât şi pe apă – expuse la soare. Acest lucru măreşte capacitatea sistemului arctic de a capta căldura, ceea ce înseamnă şi mai multă topire“, a declarat Martin Jeffries, coeditorul raportului pe 2012.

Pentru mai multe detalii, citiţi o prezentare mai detaliată a raportului original NOAA.

Raportul NOAA pentru zona arctică

O prezentare video a raportului