Una dintre cele mai periculoase păsări din lume devine fluorescentă sub lumina ultravioletă

Una dintre cele mai periculoase păsări din lume datorită ghearelor sale puternice și comportamentului imprevizibil, a devenit recent subiectul unui studiu științific care a scos la iveală o trăsătură neașteptată: excrescența cornoasă de pe capul său poate prezenta fluorescență sub lumină ultravioletă.

Cazuarul, pasăre nativă a pădurilor tropicale din Australia și Papua Noua Guinee, cunoscută pentru forța sa și pentru accidentele rare, dar severe, în care este implicată, a devenit recent subiectul unui studiu publicat în revista Scientific Reports.

Cercetătorii au descoperit că structura cornoasă de pe capul său, numită „cască” (casque), poate prezenta biofluorescență sub lumină ultravioletă, cu modele diferite între specii. Descoperirea adaugă o dimensiune neașteptată unui animal deja considerat printre cele mai enigmatice păsări din lume.

O pasăre preistorică a pădurilor tropicale

Cazuarul trăiește în regiunile dense de junglă din nord-estul Australia, Papua Noua Guinee și părți din Indonezia. Cea mai cunoscută specie este Cazuarul sudic, o pasăre incapabilă de zbor, dar adaptată excelent la alergare în vegetația deasă.

Potrivit descrierilor științifice sintetizate în surse precum National Geographic, adultul poate depăși frecvent 1,5–1,8 metri înălțime și poate cântări peste 70 de kilograme, fiind una dintre cele mai mari păsări din lume.

De ce este considerat periculos

Cazuarul a fost descris în literatura de specialitate și în rapoarte de conservare ca una dintre cele mai periculoase păsări pentru oameni, nu prin agresivitate constantă, ci prin potențialul de rănire.

Fiecare picior are trei degete, iar degetul interior este prevăzut cu o gheară lungă, care poate depăși 10 centimetri. În situații de stres sau când se simte amenințat, pasărea poate lovi cu forță considerabilă, ceea ce a dus în cazuri rare la accidente grave raportate în Australia.

Descoperirea publicată în Scientific Reports

Studiul publicat în 2026 în revista Scientific Reports (Nature Portfolio) a analizat structura cornoasă de pe capul său, numită „cască”, la mai multe specii de cazuar și a descoperit că acesta nu este doar o formațiune osoasă și keratinizată pasivă, ci prezintă proprietăți optice active sub lumină ultravioletă, potrivit Nature.

Cercetătorii au expus exemplare la lumină UV în intervalul 365–395 nm și au observat că materialul din care este formată casca prezintă biofluorescență vizibilă în spectrul albastru-verzui.

Mai important, studiul arată că modelele fluorescente diferă între speciile genului Casuarius, inclusiv între Cazuarul lui Bennett, Cazuarul sudic și Cazuarul cu gât simplu. 

Ce este biofluorescența și de ce contează

Biofluorescența este un fenomen prin care anumite structuri biologice absorb lumina ultravioletă și o remit în spectrul vizibil.

În cazul cazuarului, cercetătorii au observat că nu este vorba doar de reflexie UV, ci de un tip de „semnalizare optică” care devine vizibil doar în anumite condiții de iluminare. 

Studiul subliniază că aceste semnale ar putea avea potențial funcțional, dar nu există dovezi directe că păsările le folosesc activ în comunicare.

Posibile funcții: comunicare, recunoaștere sau efect secundar

O ipoteză discutată în lucrare este că diferențele de model fluorescent ar putea ajuta la recunoașterea între indivizi sau chiar între specii, într-un mediu în care vizibilitatea este redusă de vegetația densă.

Totuși, autorii studiului din Scientific Reports avertizează că nu se știe dacă păsările pot percepe aceste modele în mod natural și dacă ele au un rol comportamental real sau sunt doar un efect secundar al structurii cornoase de pe capul păsării. 

În literatura științifică mai largă, inclusiv în sinteze populare precum cele publicate de National Geographic, casca este deja considerată o structură multifuncțională, posibil implicată în termoreglare, semnalizare vizuală sau protecție mecanică.

Un „dinozaur modern” cu funcții încă misterioase

Cazuarul este adesea descris ca o relicvă evolutivă, datorită înfățișării sale robuste și comportamentului solitar. Înrudit cu emu și struții, cazuarul face parte din categoria păsărilor care nu pot zbura, dar s-a adaptat perfect la viața din pădurile tropicale.

Pe lângă rolul ecologic important de dispersare a semințelor, descoperirea proprietăților UV ale „căștii” sugerează că structura sa ar putea avea funcții încă neînțelese complet de știință.

Descoperirea biofluorescenței la cazuar adaugă o nouă piesă într-un puzzle biologic complex. Între rolul său ecologic, reputația de pasăre periculoasă și aceste semnale optice invizibile ochiului uman, cazuarul rămâne una dintre cele mai fascinante specii ale emisferei sudice, iar cercetările recente arată că încă are multe de dezvăluit.