Un os vechi de 1,5 milioane de ani, dovada că strămoșii noștri erau canibali

Osul fosilizat al tibiei prezintă semne clare de „măcel”, dar identitatea speciei de hominizi este încă neclară pentru cercetători.

Cu aproape un milion și jumătate de ani în urmă, o familie umană pare să fi mâncat un seamăn al lor. Urmele pe un os antic al tibiei dintr-un sit din nordul Kenyei arată semne că a fost măcelărit pentru a separa carnea, reprezentând probabil cel mai vechi caz cunoscut de canibalism printre hominizi, scrie National Geographic.

Actul de canibalism a fost realizat, probabil, de persoane care aveau nevoie de hrană, spune paleoantropologul Briana Pobiner de la Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington D.C. "Oamenii sunt flămânzi și mănâncă oameni morți pentru a se hrăni".

În timp ce aceasta pare a fi o dovadă clară a canibalismului vechi de 1,45 milioane de ani printre strămoșii noștri, nici specia „măcelarilor”, nici cea a „măcelăriților” nu au putut fi determinate. Este posibil ca toți să fi fost Homo erectus, homininul dominant în zonă la acea vreme, dar ar fi putut fi Homo habilis sau chiar Paranthropus boisei.

Dacă o specie ar fi mâncat-o pe alta, din punct de vedere tehnic nu ar fi fost canibalism, ci un exemplu de antropofagie sau de consum de carne de hominid, spune Pobiner, autorul principal al cercetărilor publicate în Scientific Reports care descriu descoperirea. 

Hominizii mănâncă hominizi de mai bine de un milion de ani, iar aceasta poate fi cea mai veche dovadă, spune arheologul și antropologul James Cole de la Universitatea din Brighton din Regatul Unit, care nu a fost implicat în noua cercetare.

Până acum, cele mai vechi dovezi clare ale urmelor de măcelărie de pe oasele hominizilor proveneau din situl arheologic Atapuerca din Spania, spune Cole. Aceste oase au fost estimate a fi mai vechi de 800.000 de ani.

Dar "nu văd nicio problemă în faptul că acest comportament este mai în vârstă", spune Cole, care a studiat canibalismul hominizilor. "Aproape sigur a fost, având în vedere abundența practicii în lumea animală".