Un asteroid de dimensiunea unei planete pitice se ascunde în sistemul nostru solar

Cercetători aparţinând Southwest Research Institute au publicat, pe 21 decembrie, o lucrare ştiinţifică prin care anunţă că în sistemul nostru solar există un asteroid necunoscut, de o dimensiune apropiată de Ceres.

Dovezile pentru această rocă spaţială misterioasă provin dintr-un meteor cu diamante care a explodat peste Sudan în 2008.

NASA a detectat meteoritul de circa 9 tone, cu diametrul de 4 metri, care se îndrepta spre planetă cu mult înainte de impact şi cercetătorii au mers în deşertul sudanez pentru a colecta o mulţime neobişnuit de bogată de rămăşiţe. Acum, un nou studiu asupra unuia dintre aceşti meteoriţi, sugerează că meteoritul s-ar fi putut rupe de un asteroid uriaş - unul mai mult sau mai puţin de dimensiunea planetei pitice Ceres, cel mai mare obiect din centura de asteroizi, situată între orbitele planetelor Marte şi Jupiter.

La fel ca aproximativ 4,6% din meteoriţii de pe Pământ, acesta - cunoscut sub numele de Almahata Sitta - este dintr-un material cunoscut sub numele de condrită carbonică. Aceste roci negre conţin compuşi organici, precum şi o varietate de minerale şi apă.

Compoziţia minerală a acestor roci spaţiale oferă indicii despre „asteroidul părinte” care a născut un anumit meteorit, au spus cercetătorii într-un comunicat.

"Unii dintre aceşti meteoriţi sunt dominaţi de minerale care oferă dovezi ale expunerii la apă la temperaturi şi presiuni scăzute", a declarat co-autorul studiului, Vicky Hamilton, geolog planetar la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado. 

Echipa a analizat la microscop o mostră de 50 miligrame din Almahata Sitta şi a constatat că are o compoziţie minerală unică. Meteoritul adăposteşte o suită neobişnuită de minerale care se formează la temperaturi şi presiuni „intermediare”, mai mari decât într-un asteroid tipic, dar mai mici decât în interiorul unei planete.

Imagine la microscop a mostrei din metoritul Almahata Sitta. FOTO Courtesy of NASA/USRA/Lunar and Planetary Institute

S-a remarcat în special un mineral, amfibolul, care necesită o  expunerea prelungită la apă pentru a se dezvolta.

Amfibolul este destul de obişnuit pe Pământ, dar a apărut doar o dată înainte în cantităţi mici într-un meteorit cunoscut sub numele de Allende - cea mai mare condrită carbonică găsită vreodată, care a căzut în Chihuahua, Mexic, în 1969.

Şi probele aduse înapoi de la asteroizii Ryugu şi Bennu de către sondele japoneze Hayabusa2 şi de la NASA OSIRIS-REx, vor dezvălui probabil mai multe minerale din roci spaţiale care rareori apar în meteoriţi, au scris cercetătorii în studiul lor.

Poate că unele tipuri de condrite carbonice pur şi simplu nu supravieţuiesc trecerii prin atmosferă a spus Hamilton, iar acest lucru i-a împiedicat pe oamenii de ştiinţă să studieze o variantă a condritei care ar putea fi mai frecventă în spaţiu.„Credem că există mai multe materiale condritice carbonice în sistemul solar decât sunt reprezentate de colecţiile noastre de meteoriţi”, a spus ea.

Lucrarea ştiinţifică a fost publicată pe 21 decembrie în revista Nature Astronomy.