Staţia spaţială chineză va intra în atmosfera Pământului mai târziu decât au estimat experţii iniţial: noi informaţii despre zona şi momentul impactului

Reintrarea staţiei spaţiale chineze Tiangong-1 şi prăbuşirea ei pe Pământ va avea loc mai târziu decât estimările iniţiale, oamenii de ştiinţă având şi date mai precise în privinţa zonei spre care se vor îndrepta resturile laboratorului spaţial.

Staţia spaţială dezafectată înaintează mai lent decât se aşteptau experţii. Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi-a actualizat estimarea de reintrare a Tiangong-1 în atmosfera terestră în noaptea de duminică spre luni. Punctul de impact va fi undeva între 43° latitudine nordică şi 43° latitudine sudică, cel mai probabil deasupra sud-vestului Europei. 

ESA se aştepta ca un val recent de particule solare să afecteze câmpul geomagnetic al planetei, care ar fi dus la o grăbire a căderii staţiei chineze, dar acest fenomen nu a influenţat parcursul laboratorului spaţial, potrivit unui comunicat al ESA. Cu toate acestea, chiar dacă vremea este mai calmă, estimările s-ar putea schimba. 

„În niciun moment nu va fi posibilă o estimare exactă a locului şi a momentului. Această previziune a fost actualizată aproximativ săptămânal de la mijlocul lunii martie, iar acum este actualizată în fiecare zi“, se arată în comunicatul citat de inverse.com. 

Experţii în inginerie spaţială insistă că riscul pentru populaţie este minim: şansele ca resturi ale staţiei spaţiale să lovească un om sunt de ordinul 1 la 1.000 de miliarde. Pentru comparaţie, spun experţii, şansa ca un om să fie lovit de fulger pe teritoriul Statelor Unite este de 1 la 1,4 milioane.

Laboratorul spaţial Tiangong-1, în traducere „Palatul ceresc“, mare cât un autobuz - lung de 12 metri şi cântărind 8,5 tone -, a fost lansat în septembrie 2011. Modulul „a încetat să funcţioneze“ pe 16 martie 2016, dar chinezii nu au precizat natura şi cauzele defecţiunii. 

Markus Dolensky, director tehnic la Centrul Internaţional de Cercetări în Radioastronomie din Australia, spune că, dacă va fi senin, prăbuşirea laboratorului ar putea fi văzută ca „o serie de bulgări de foc care brăzdează cerul“, pentru că „staţia va avea un sfârşit spectaculos, începând din momentul în care va începe coborârea prin straturile superioare ale atmosferei“.