SpaceX a lansat a doua tranşă din constelaţia de sateliţi Starlink
0Compania spaţială americană SpaceX a lansat luni a doua tranşă de sateliţi din viitoarea sa constelaţie "Starlink", destinată să furnizeze internet din spaţiu şi care ar putea număra într-o zi până la 42.000 de sateliţi, anunţă AFP.
O rachetă Falcon 9 a decolat fără incidente de la baza Cape Canaveral din Florida, la ora 14.56 GMT, transportând la bord 60 de sateliţi, potrivit unei transmisiuni a lansării în direct pe pagina de internet a companiei create de Elon Musk.
SpaceX vrea să facă parte din viitoarea piaţă a internetului furnizat din spaţiu, la care aspiră numeroase companii rivale precum startup-ul OneWeb sau gigantul Amazon, care este mult mai avansat în acest domeniu (proiectul Kuiper).
Elon Musk speră ca pe termen lung să câştige între 3% şi 5% din piaţa mondială a internetului, o cotă evaluată la 30 miliarde de dolari anual, adică de zece ori mai mult decât sumele câştigate cu lansatoarele sale. Scopul este să finanţeze dezvoltarea rachetelor şi navelor spaţiale. Patronul SpaceX visează să colonizeze planeta Marte.
Societatea coaliforniană a obţinut de la autorităţile americane autorizaţia de a lansa 12.000 de sateliţi, repartizaţi pe mai multe orbite, dar a depus cerere de frecvenţe pentru 30.000 de sateliţi suplimentari.
Constelaţia "Starlink" trebuie să furnizeze internet de mare viteză pe Terra. Mini-sateliţii se vor afla la o altitudine relativ joasă (550 de kilometri primii sateliţi).
SpaceX a lansat primii 60 de sateliţi în luna mai, constelaţia fiind operaţională de anul viitor pentru Canada şi nordul Statelor Unite.
Potrivit societăţii, va fi nevoie de 24 de lansări pentru ca restul planetei să fie acoperit.
Există în prezent puţin peste 2.100 de sateliţi activi pe orbită în jurul Pământului. Perspectiva de a adăuga încă 42.000 creează o dublă îngrijorare.
Astronomii se tem, pe de o parte, că aceste constelaţii ar putea compromite observaţiile prin telescop de pe Terra. Cea de-a doua preocupare este aglomerarea orbitelor terestre joase (până la 1.500 sau 2.000 de kilometri) care cresc riscul de coliziune între sateliţi.