Descoperirile ciudate făcute în ultimul an despre Pământ: de la continentul care se rupe în două la viruşii din ploaie

De-a lungul existenţei sale de aproximativ 4,5 miliarde de ani, Pământul a suferit schimbări dramatice. Printre acestea amintim formarea şi ruperea supercontinentelor, apariţia şi dispariţia oceanelor, epoci de gheaţă care aproape că au acoperit întreg globul cu gheaţă şi multiple extincţii în masă, care au şters până la 96% din toate vieţuitoarele de la acea vreme.

Privind la trecutul său volatil, Pământul de astăzi pare destul de îmblânzit. Dar lumea în care trăim este o planetă dinamică şi există încă multe despre istoria ei pe care oamenii de ştiinţă încă le descoperă. 

Livescience.com a trecut în revistă câteva dintre descoperirile ciudate din ultimul an, despre Pământ. 

Continentul care se rupe în două 

Pe 19 martie, o groapă ameţitoare a apărut în Valea Marelui Rift din Kenya, în urma ploilor abundente şi a activităţii seismice. Crăpătura uriaşă se întinde pe aproximativ 600 de kilometri lungime şi avea o lăţime de 15 metri, continuând să se lărgească şi să se adâncească.

Africa este aşezată pe două plăci: cea mai mare parte a continentului se află pe placa nubiană, dar o parte din Africa de est se află pe placa Somaliei. Schimbările tectonice, acţionate de manta activă, separă plăcile, ceea ce duce la apariţia acestor fisuri la suprafaţă. Specialiştii dau asigurări că va dura zeci de milioane de ani până când continentul să se rupă în două.

Fundul Oceanului se adânceşte 

Pe măsură ce se încălzeşte Pământul, topirea gheţarilor conduce la creşterea nivelului apei din mări şi oceane în întreaga lume. În acelaşi timp, greutatea acestei ape suplimentare exercită o presiune ridicată şi împinge în jos fundul Oceanului Planetar. Cercetătorii au investigat recent modul în care gheaţa topită ar fi putut afecta forma podelei oceanice între 1993 şi sfârşitul anului 2014.

Scoarţa terestră reprezintă o structură elastică, iar oamenii de ştiinţă au descoperit că bazinele oceanelor s-au deformat în medie cu 0,1 milimetri pe an, adică 2 milimetri pe parcursul a două decenii.

Mineralul misterios 

Un mineral care nu a mai fost văzut niciodată pe Pământ a apărut recent într-un mic diamant excavat din mina Cullinan din Africa de Sud. Deşi are o lungime de doar 3 milimetri, diamantul reprezintă o sursă bogată de informaţii pentru geologi despre acest mineral rar, cunoscut sub numele de perovskitul de silicat de calciu (CaSiO3).

Cercetătorii cred că mineralul se găseşte adânc în mantaua Pământului - la aproximativ 700 de kilometri sub scoarţa terestră, fiind, cel mai probabil, al patrulea cel mai comun mineral din interiorul Pământului. Deşi diamantul a fost excavat de la mai puţin de un kilometru adâncime, specialiştii cred că acesta provine de la 700 de kilometri sub pământ, derivând dintr-o placă tectonică din ocean.

Bucata de continent

Comparaţiile de rocă de pe două continente îndepărtate au arătat că o bucată din America de Nord este prezentă în Australia. Pietrele sedimentare din regiunea Georgetown nu semănau cu alte pietre din Australia, ci erau similare cu rocile găsite în Canada de astăzi.

Cercetătorii sugerează că în urmă cu 1,7 miliarde de ani, o parte din ceea ce reprezintă acum America de Nord s-a divizat şi a plutit spre sud, unde s-a ciocnit cu nordul Australiei, aproximativ 100 de milioane de ani mai târziu. Violenţa coliziunii a generat, probabil, apariţia regiunilor montane în zonă, la fel cum Himalaya s-au format în urmă cu 55 de milioane de ani, după coliziunea plăcilor continentale asiatice şi indiene. 

Viruşii din ploaie

Miliarde de viruşi se deplasează în jurul planetei prin intermediul curenţilor de aer şi ajung pe suprafaţa pământului odată cu ploaia. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, într-o singură zi, un metru pătrat de pământ poate fi inundat cu sute de milioane de viruşi şi zeci de milioane de bacterii.

După ce au analizat traseul microbilor în curenţii de aer, cercetătorii au descoperit că viruşii sunt de 461 de ori mai numeroşi decât bacteriile, deoarece viruşii se ataşează de particule mai uşoare şi astfel pot rezista mai mult timp şi pot străbate distanţe mai lungi.  

Golirea oceanelor

Mişcarea între plăcile tectonice ale Pământului trage apa din oceane şi o împinge spre interiorul planetei. Cercetătorii au ascultat murmurul seismic de la Groapa Marianelor, unde placa Pacific alunecă sub placa filipineză, iar viteza tremurului subteran ar indica ce cantitate de apă este transportată odată cu deplasarea rocilor. 

Masurătorile temperaturii si presiunii apei - împreună cu viteza seismică - au arătat că astfel de zone de subducţie sifonează 3 miliarde de teragrame (un teragram este egal cu un miliard de kilograme) de apă la fiecare milion de ani. Calculele arată o cifră de 3 ori mai mare decât cea estimată iniţial. 

Tornadele răsturnate

Mult timp, despre tornade s-a ştiut că-şi capătă forma de sus în jos, de la curenţii de aer învârtiţi în timpul furtunilor puternice. Dar cercetările recente întoarce această teorie cu susul în jos, sugerând că tornadele îşi iau avânt de la sol.

Oamenii de ştiinţă au cercetat patru tornade între 2011 şi 2013, constatând că toate au luat forma de pâlnie la sol, înainte de a urca spre nori.

Sunetele plantelor

Putem auzi "respiraţia" plantelor? Da, dacă ascultăm cu atenţie algele roşii sub apă. Pe măsură ce algele efectuează fotosinteza, produc bule mici care se adună pe suprafaţa lor. Atunci când bulele se ridică la suprafaţa apei, ele scot un sunet ca un pocnet. 

Oamenii de ştiinţă au detectat sunetele în apele din jurul recifelor de corali din apropiere de Hawaii. Cercetătorii au realizat că există o corelaţie între sunet şi prezenţa algelor. Recifurile se pot sufoca dacă sunt acoperite de prea multe alge şi ascultarea pocniturilor produse de comunităţile de alge ar putea oferi avertizări privind înmulţirea algelor care ar putea pune în pericol recifurile vulnerabile. 

Biosfera din adâncuri 

În decursul ultimului deceniu, oamenii de ştiinţă au descoperit diverse şi numeroase comunităţi microbiene care trăiesc mult sub suprafaţa Pământului, într-un mediu cunoscut sub numele de biosfera profundă. Cercetătorii au arătat recent că această regiune ar putea oferi adăpost pentru milioane de specii necunoscute.

De fapt, biomasa de carbon estimată a biosferei adânci - carbonul care aparţine organismelor vii - poate fi de aproape 300-400 de ori mai mare decât cea a oamenilor de pe planetă. Iar pe măsură ce speciile care supravieţuiesc şi se dezvoltă sub suprafaţa Pământului ajung la lumină, ele oferă informaţii care pot ajuta explorarea vieţii microscopice din alte lumi.