Curenţii Atlanticului de Nord slăbesc în intensitate, potrivit unui nou studiu. Ce ar însemna asta pentru sistemul climatic global

Încălzirea globală cauzată de om a dus la „o pierdere aproape completă a stabilităţii sistemului care determină circulaţia curenţilor în Oceanul Atlantic, conturând perspectiva îngrijorătoare că acesta s-ar apropia de un punct critic, potrivit unui nou studiu citat de Washington Post.

În ultimii ani, cercetătorii au avertizat asupra slăbirii Sistemului Circulaţiei Meridionale a Atlanticului (AMOC), un sistem care transportă apa caldă şi sărată de la tropice către nordul Europei şi apoi trimite apele mai reci înapoi în sud pe fundul oceanului.

Totodată, cercetătorii care studiază schimbările climatice antice au descoperit că AMOC se poate opri brusc, provocând oscilaţii bruşte ale temperaturii şi alte modificări dramatice ale sistemelor meteorologice globale.

Deşi oamenii de ştiinţă nu au observat în mod direct o încetinire a AMOC, studiul publicat joi în revista „Nature Climate Change”, bazat pe date despre temperatura şi salinitate pe o perioadă de peste un secol, a arătat schimbări semnificative în opt indici indirecţi ai intensităţii curenţilor.

Acestea arată că AMOC îşi pierde din intensitate sporind susceptibilitatea lui la dezechilibru, spune autorul studiului, Niklas Boers, cercetător la Potsdam Institute for Climate Impact Research din Germania.

Dacă acest sistem se blochează, ar putea antrena un frig extrem în Europa şi porţiuni ale Americii de Nord, creşte nivelurile mării de-a lungul coastelor estice ale SUA  şi destabiliza sezonul de musoni care aduc precipitaţii pentru o mare parte a globului.

AMOC este produsul unui sistem de echilibru gigant care începe la tropice, unde temperaturile înalte cresc salinitatea apelor, şi  circulă apoi către nord-est, de pe coastele SUA către Europa, dând naştere curentului Golfului.

Acest sistem de curenţi joacă un rol critic în redistribuirea căldurii şi reglarea tiparelor de climă la nivel global.

Schimbările climatice au întrerupt însă acest echilibru - temperaturile mai ridicate încălzesc apele oceanice şi le diminuează densitatea, iar pe măsura topirii gheţarilor volume mari de apă proaspătă ajung în Atlanticul de Nord, destabilizând tiparele de schimb între ape calde şi reci.

Curenţii sunt deja la cel scăzut nivel în cel puţin 1.600 de ani, iar noul studiu arată că ar putea atinge un punct critic, scrie The Guardian.

Un astfel de eveniment ar avea consecinţe catastrofale în întreaga lume, perturbând grav ploile de care depind miliarde de oameni pentru hrană în India, America de Sud şi Africa de Vest; amplificarea furtunilor şi scăderea temperaturilor în Europa; şi creşterea nivelului mării în estul Americii de Nord. De asemenea, ar pune în pericol pădurea tropicală amazoniană şi straturile de gheaţă din Antarctica.

Cercetările lui Boer sunt intitulate „Semnalele de avertizare timpurie bazate pe observaţii pentru prăbuşirea AMOC”. Analizele din gheaţă şi alte date din ultimii 100.000 de ani arată că AMOC are două stări: una rapidă, puternică, aşa cum s-a văzut în ultimele milenii, şi una lentă, slabă. Datele arată că temperaturile în creştere pot face ca AMOC să aibă treceri bruşte de la o stare la alta în decurs de la unul până la cinci decenii.

„Pierderea stabilităţii dinamice ar însemna că AMOC se apropie de pragul critic, dincolo de care ar putea avea loc o tranziţie substanţială şi probabil ireversibilă în practică către modul slab. Concluziile susţin evaluarea potrivit căreia declinul AMOC nu este doar o fluctuaţie sau un răspuns liniar la temperaturile în creştere, ci este posibil să însemne apropierea unui prag critic dincolo de care sistemul de circulaţie poate intra în colaps”, spune Niklas Boers, coautor al studiului, citat de Agerpres preluat de Digi 24.