Critici asupra unui studiu care susţine că linia descendenţei umane ar fi fost aproape de dispariţie

 Un studiu recent afirmă că linia descendenţei umane abia a supravieţuit dispariţiei în urmă cu aproximativ 900.000 de ani, datorită doar unui număr de 1.280 de indivizi, dar numeroşi oameni de ştiinţă au adus importante critici acestei cercetări publicate la sfârşitul lunii august în revista Science.

Studiul, realizat de o echipă de cercetători chinezi, este bazat pe un model de analiză genetică pentru a determina că existenţa strămoşilor speciei umane a fost ameninţată de dispariţie timp de cel puţin 120.000 de ani, scrie Agerpres.

Dar alţi oameni de ştiinţă au întâmpinat acest studiu cu scepticism, aşa cum este Aylwyn Scally, cercetător în genetica evolutivă umană la Universitatea din Cambridge. „A existat un răspuns aproape unanim în comunitatea geneticienilor, spunând că acest studiu nu este convingător", a comentat el pentru AFP.

Nimeni nu se îndoieşte de posibilitatea unui blocaj în evoluţia populaţiei în cauză, adică de un fenomen de reducere severă a numărului de oameni. Este însă pusă sub semnul întrebării presupusa precizie a modelului utilizat, ţinând cont de scara de timp luată în considerare şi de metode similare care au condus anterior la rezultate diferite, a mai susţinut el.

  Iar cum este foarte dificil să se extragă ADN din fosile rare ale descendenţei umane străvechi, de câteva sute de mii de ani, oamenii de ştiinţă folosesc mutaţiile observate în genomul oamenilor moderni pentru a deduce, folosind modele informatice, schimbări care au avut loc în trecut.

„Au fost aproape de dispariție”

Astfel, echipa chineză a folosit genomul a 3.150 de oameni moderni şi a ajuns la concluzia că „aproximativ 98,7% dintre strămoşii lui Homo sapiens au dispărut" la începutul acestui blocaj (în urmă cu 930.000 de ani), conform lui Haipeng Li, co-autor al studiului, cercetător la Institutul pentru nutriţie şi sănătate din Shanghai.

Apoi, timp de 120.000 de ani populaţia preumană a continuat să se prăbuşească, ajungând să numere în jur de 1.300 de indivizi, conform studiului. „Strămoşii noştri au fost aproape de dispariţie şi au trebuit să coopereze pentru a supravieţui", a explicat Li pentru AFP.

Acest episod ar fi fost cauzat de o răcire a climei şi a durat până acum 813.000 de ani, după care s-a produs o refacere a populaţiilor preumane care a coincis cu o creştere a temperaturilor şi, poate, cu descoperirea focului, conform cercetătorului chinez.

Acest blocaj ar fi condus la o consangvinizare puternică, rezultând o scădere drastică a diversităţii genetice a acestor hominizi prin comparaţie cu alte specii strâns înrudite, cum ar fi cimpanzeul. Conform studiului, este posibil ca blocajul să fi contribuit chiar la evoluţia paralelă a speciilor umane de Neanderthal, Denisovan şi Sapiens, despre care se crede că s-ar fi despărţit de un strămoş comun aproximativ în acelaşi timp.

Acest lucru ar explica în cele din urmă şi de ce găsim atât de puţine fosile din descendenţa umană în acest moment. Un argument infirmat însă de paleontologii care raportează noi descoperiri în Kenya, Etiopia, Europa şi China.

„Este greu de acceptat”

„Ipoteza unui colaps global (al populaţiei) nu se potriveşte cu descoperirile arheologice şi cu fosilele umane", susţine un cercetător de la British Museum, Nicholas Ashton, intervievat de revista Science.

  Pentru Haipeng Li, dimpotrivă, hominizii care trăiau atunci în Eurasia şi Asia de Est nu erau neapărat strămoşii umanităţii contemporane. „Populaţia străveche (care a ajuns aproape de dispariţie) este strămoşul tuturor oamenilor moderni, altfel nu am avea urme ale ei în ADN-ul nostru", spune el.

De cealaltă parte, Stephan Schiffels, specialist în genetica populaţiilor de la Institutul german de antropologie evolutivă Max Planck, şi-a exprimat „scepticismul profund" cu privire la studiul chinez, invocând dubii că oamenii de ştiinţă chinezi ar fi ţinut cont de incertitudinile statistice în domeniu. Potrivit acestuia, „nu va fi niciodată posibil" să se folosească analiza genomică a oamenilor moderni pentru a ajunge la un număr atât de exact de 1.280 de indivizi care au trăit cu atât de mult timp în urmă.

Stephan Schiffels a adăugat că datele folosite sunt cunoscute de ani de zile şi că metodele de estimare a populaţiilor din trecut nu au ajuns niciodată la concluzia că a existat o perioadă în care strămoşii oamenilor moderni au fost atât de aproape de dispariţie. În aceste condiţii „este greu de acceptat concluzia lor", comentează şi Pontus Skoglund, de la Institutul britanic Francis Crick.