Cine are dreptate în disputa creaţionism versus evoluţionism?
0Conform Institutului Discovery (nu are nici o legătură cu faimosul canal de televiziune), care se află în avangarda promovării Intelligent Design-ului, “teoria Intelligent Design-ului afirmă că anumite caracteristici ale Universului şi ale fiinţelor vii sunt explicate mai bine printr-o cauză inteligentă şi nu printr-un proces nedirijat, cum este cel al selecţiei naturale”.
În plus, se mai afirmă că nu există o evoluţie în sensul darwinian, toate speciile apărând brusc, la diferite intervale de timp, cu toate caracterele specifice.
Originea
Voi începe cu una dintre cărţile care au stârnit o furtună. Este vorba despre “Of Pandas and People: The Central Question of Biological Origins” de Percival Davis şi Dean H.Kenyon, carte ce se încearcă a fi impusă în unele state americane (variante ale ei se strecoară şi pe la noi) în locul clasicelor manuale de biologie. Din ea nu am reuşit să citesc decât atât cât este publicat pe net, respectiv primul capitol.
Se vorbeşte acolo despre faimosul experiment Stanley-Urey din 1953. Pentru cei ce nu îl cunosc îl voi expune eu aici, pe scurt. Stanley Miller, încă student la acea vreme, împreună cu profesorul său, Harold Urey, au realizat un experiment fundamental pentru problema originii vieţii terestre. Simplificând lucrurile, ei au luat un balon, au pus ceva apă în el, apoi au adăugat gaze (metan, amoniac şi hidrogen), care simulau atmosfera primordială a Terrei.
În balonul încălzit, pentru a se produce vapori de apă, au aranjat să se producă descărcări electrice. După o săptămână au analizat compoziţia chimică a produselor rezultate. Astfel au constatat că 10-15% din carbonul prezent în sistem a format compuşi organici. Două procente din carbon au format aminoacizi, inclusiv 13 din cei 21 din care sunt fabricate proteinele. Dintre aceştia,cel mai abundent era glicina. Practic, într-un interval de timp foarte scurt, se obţinuseră în laborator cărămizile fundamentale ale vieţii.
(În această paranteză voi spune, fără a intra în detalii, că în experimentul Miller-Urey au fost obţinute cantităţi egale de aminoacizi în formele L, care rotesc lumina spre stânga, şi D, care rotesc lumina spre dreapta. Materia vie nu poate “procesa” decât aminoacizii L, decât cu foarte rare excepţii. Aici este cu adevărat o problemă, avem o enigmă. Asupra acestui aspect vom reveni ceva mai târziu).
Citiţi mai multe pe site-ul revistei Ştiinţă&Tehnică.