Ce este un super-Pământ şi de ce ar putea fi cea mai bună şansă a omenirii de a coloniza spaţiul

În ultimul deceniu, astronomii au descoperit din ce în ce mai multe planete care au primit denumirea de „Super-Pământ”. Ce semnifică însă aceasta şi de ce sunt aceste planete importante?

”Super-Pământul” este unul dintre cele mai comune feluri de planete care se găsesc în galaxia noastră. Din 2009 până acum, telescopul spaţial Kepler a descoperit aproximativ 4000 de exoplanete, din care 30 de procente se încadrează în categoria super-Pământurilor.

Acestea sunt planete mai masive decât a noastră, care ar putea avea zone în care suprafaţa lor să fie la temperatura perfectă pentru apariţia apei în stare lichidă. Există însă şi posibilitatea ca unele dintre aceste planete să nu fie telurice, ci să fie de fapt giganţi gazoşi, precum Jupiter sau Saturn, care nu ar permite existenţa unor forme de viaţă.

Astronomii încă obţin date cu privire la acest tip de planete. Însă ştim deja că o astfel de planetă telurică ar putea fi o noua casă perfectă pentru oameni.

Faptul că ele sunt cel puţin de două ori mai mari decât Pământul este un avantaj foarte mare. Planetele mai mari au o forţă gravitaţională mai mare, iar pentru a exemplifica acest lucru, o să vorbim despre super-Pământul Kepler 20b.

Kepler 20b este aproape dublu ca mărime faţă de Pământ şi are o forţă gravitaţională la suprafaţa sa de aproape trei ori mai puterincă. Asta înseamnă că planeta poate reţine mai multe molecule de aer, formând o atmosferă mai densă, un strat de protecţie excelent împotriva radiaţiilor spaţiale. În plus, munţii şi dealurile ar eroda mai rapid, lăsând astfel o suprafaţă mai plană decât cea a Pământului. Oamenii de ştiinţă cred că acest lucru ar putea duce la formarea unor insule pe întreaga suprafaţă a planetei.

”La fel cum biodiversitatea din oceanele Pământului este mai bogată în apele de lângă coastă, o astfel de lume, asemănătoare cu un arhipelag, ar putea fi incredibil de avantajoasă vieţii” arată un cercetător, citat de Business Insider.

Singura problemă a acestui super-Pământ ar fi reprezentată de drumul de întoarcere către Pământ, viteza necesară pentru ieşirea din atmosferă fiind dublă faţă de cea a Pământului. Asta ar însemna că rachetele ar avea nevoie de o cantitate dublă de combustibil pentru a-şi atinge destinaţia, sau de o încărcătură mult mai redusă.