Standardele de frumuseţe nebuneşti din secolele trecute: ce mesaje transmiteau femeile care îşi desenau aluniţe pe faţă

Albirea pielii şi desenarea aluniţelor pe faţă pentru a transmite mesaje bărbaţilor sunt doar câteva dintre trucurile de frumuseţe folosite de femei în secolele trecute.

De-a lungul timpului, standardele de frumuseţe s-au schimbat în mod favorabil. În trecut, celebra expresie „frumuseţea cere sacrificii“ se aplica literalmente reprezentantelor sexului frumos, acestea făcând gesturi de-a dreptul şocante pentru a fi mai atrăgătoare.

Bright Side a realizat lista celor mai nebuneşti metode prin care femeile încercau să atingă standardele frumuseţii.

Europa, secolul al XVIII-lea: aluniţele

O perioadă în care era permisă utilizarea cu generozitate a produselor cosmetice, acordându-se o importanţă deosebită aluniţelor desenate. Acestea nu erau doar un truc de înfrumuseţare, dar şi un instrument pentru flirt:

• O semilună desenată era considerată o invitaţie pentru o noapte;
• O aluniţă desenată pe buza superioară însemna că doamna era singură şi liberă pentru propuneri matrimoniale;
• Pe obrazul drept - căsătorită;
• Pe obrazul stâng - văduvă.

Secolele XV-XVII: chopin

Doamnele din secolele XV-XVII purtau pantofi chopin pentru a-şi proteja rochia de noroi şi a demonstra o poziţie socială înaltă. Pantofii vorbeau despre identitatea şi statutul celei care îi purta. Înălţimea pantofilor chopin putea ajunge până la 50 de centimetri, aşa că doamnele care îi purtau aveau nevoie de o servitoare de care să se sprijine.

Anul 1939: protecţie pentru machiaj

În acest fel femeile îşi protejau machiajul de ploaie. Unul dintre dezavantajele dispozitivului a fost faptul că aluneca foarte uşor, aşa că au dispărut repede de pe piaţă.

Secolul XX: gropiţe în obraji

În secolul XX, femeile tânjeau după gropiţe în obraji. În 1923 a fost brevetat dispozitivul din imagine. Acesta era pus pe faţa, fixat în spatele urechilor şi bărbiei, apăsând puteric şi destul de dureros pe obraji. Printr-o utilizare îndelungată, femeile ajungeau să aibă rezultatele dorite.

Perioada Renaşterii: frunte înaltă, fără gene

În această perioadă, la modă erau femeile cu o frunte înaltă, majoritatea ajungând să-şi radă o parte din părul de pe frunte pentru a crea o imagine la modă. De asemenea, cu o pensetă specială îşi smulgeau genele.

Anglia, secolul al XVII-lea: pielea albă

Un amestec pe bază de plumb şi oţet era utilizat în secolul al XVII-lea pentru a albi pielea. Moda nu a durat foarte mult pentru că, în timp, amestecul îngălbenea ţesutul. Elisabeta I era o mare fană a acestui produs cosmetic, faţa acesteia atingând o impresionantă nuanţă de alb. Amestescul era cunoscut ca „masca tinereţii“.

Anglia, secolul al XVII-lea: reţeaua venoasă

Femeile din secolul al XVII-lea foloseau un creion albastru pentru a accentua venele de pe gât, piept şi umeri.

Era victoriană: muşcătura buzelor

Regina Victoria a interzis utilizarea cosmeticelor. Acest lucru nu a împiedicat femeile să găsească o cale de ieşire din situaţie. În loc de ruj şi fard, acestea îşi muşcau buzele şi îşi ciupeau obrajii.

Secolul XIX: arsenic pentru frumuseţe

În secolul al XIX-lea era la modă consumul de arsenic pentru a da „aspectul înflorit al feţei, strălucirea ochilor şi rotunjirea corpului“. În timp, arsenicul se acumula în glanda tiroidă, ajungându-se la moartea femeilor care apelau la acest truc de înrumuseţare.

Era victoriană: verdele mortal

În epoca victoriană, a fost inventat un colorant verde, care a devenit o adevărată tentaţie pentru iubitorii modei. Culoarea era numită „verdele lui Scheele“.  Pentru a fi creată culoarea, era folosit un amestec de arsenic şi cupru. În timp, metoda extrem de periculoasă ducea la moartea celei care purta haine vopsite prin această metodă, deoarece colorantul provoca iritaţii prin pătrunderea treptată sub piele.