Schimb de pereche

Schimbul de parteneri - swinging - este o practică sexuală tot mai răspândită printre români. Cei plecaţi afară îl practică acum fără să se teamă de prejudecăţile celor din jur. În România, membrii cluburilor de swinging sunt extrem de discreţi.

Mircea Popa (38 de ani) e inginer în provincia Padova, Italia. Bărbatul e căsătorit, dar ne spune că ştie despre swinging încă din prima tinereţe, fiind fascinat de ideea schimbului de parteneri sexuali.

„Am avut tot timpul o minte deschisă, dorindu-mi foarte mult o parteneră în accepţiunea swing cu care să fac sex împreună cu alte cupluri, însă nu am avut parte de niciuna“, ne mărturiseşte el.

În Italia, multe cupluri de români fac parte din comunităţile celor care nu doar că acceptă, ci sunt bucuroşi să facă schimb de parteneri.

Citeşte şi:

Constanţa: Litoral 2009 / Sex, alcool şi droguri - reţeta unei nopţi fierbinţi în Vama Veche
Târgovişte: Jucării sexuale pe bonuri de masă

Swingingul are trecere şi ca job, nu numai ca mod de distracţie. Acest curent este definit drept „un stil de viaţă alternativ, bazat pe crearea unor relaţii de prietenie, în general între cupluri, în scopul desfăşurării unor activităţi recreative care se pot finaliza cu sex sub diferite forme între două sau mai multe cupluri“.

În Italia, ca în mai toate ţările occidentale, există multe cluburi de swingeri „cu acte în regulă“, unde cei dornici să-şi pigmenteze viaţa sexuală merg să facă sex cu alţi parteneri.

Swinger de profesie

Claudia (21 de ani) lucrează de un an ca animatoare într-un club de swingeri din regiunea Veneto. Îi place foarte mult ce face. Întrebată dacă îşi consideră jobul o formă de prostituţie, Claudia ne explică:

„Swingingul face parte din mine. E o chestiune de obişnuinţă şi nu are nimic în comun cu prostituţia. Am cunoscut acest fenomen încă din România, în urmă cu trei ani, şi m-am obişnuit să am o astfel de viaţă“.

Ne povesteşte că membrii clubului unde lucrează ea sunt în general din înalta societate, „oameni potenţi financiar“, majoritatea dintre ei având meserii bănoase.

„Sunt oameni care ştiu să trăiască, transferându-şi succesul şi în viaţa sexuală.“ Claudia nu are în prezent un partener stabil, însă nu-i simte lipsa. „Câştig bine, deci din punct de vedere material sunt liniştită, iar din viaţa sexuală nu-mi lipseşte nimic“, ne spune ea.

Comunităţi cu reguli

Paul (38 de ani) şi Diana (34 de ani) sunt căsătoriţi de nouă ani şi, de mai bine de doi ani, lucrează într-un club de swingeri din Milano. Încă de când erau doar prieteni au avut în comun pasiunea pentru swinging, pasiune pe care au extins-o la nivel de meserie, astăzi fiind animatori în acest club.

Cei doi sunt de profesie medici veterinari. Visul lor este să adune destui bani pentru a putea deschide şi în România un club similar, cu care sunt convinşi că vor avea succes. Clubul la care lucrează ei în Italia este unul exclusivist şi select, iar membrii lui pot intra doar în baza unui card.

„Este un loc unde cuplurile se întâlnesc într-un cadru intim pentru a se cunoaşte, iar ce se întâmplă după aceea depinde doar de ei. Sexul nu îl plăteşte nimeni, pentru că e liber“, ne declară Paul.

„Îmi place să fac sex cu femei şi cu bărbaţi în faţa soţului meu, dar şi cu contribuţia lui şi, de asemenea, mă excită foarte mult să privesc când soţul meu face sex cu o altă femeie“, ne declară, fără prejudecăţi, Diana. Ne povesteşte cum au avut ocazia să lege şi nişte prietenii frumoase prin intermediul jobului.

„Ne întâlnim cu prietenii şi în afara clubului. Organizăm ieşiri, mergem în discoteci împreună. Am ajuns să ne cunoaştem foarte bine, formând o adevărată comunitate.“

Paul subliniază faptul că ştie „că este contrar învăţăturilor din Biblie, însă fiecare decide pentru el, în funcţie de ce are de câştigat sau de pierdut. Fiecare are modul lui de a rezolva problema cu Dumnezeu“.

Swingerii constituie o comunitate închisă în care intrarea se face de cele mai multe ori prin „recomandare“. În interiorul comunităţii, schimbul de parteneri este considerat ca fiind normal. Fireşte că şi în cazul lor se impun anumite reguli.

De pildă, pe site-ul unui club din România, partenerii unui cuplu spun foarte clar ce tip de sex practică sau ce preferinţe au în ceea ce-i priveşte pe potenţialii parteneri.

Pro

Nu e infidelitate

„Nici vorbă de infidelitate deoarece nu-ţi înşeli partenera cum înşală alţii. Practic eu îi ofer celei de lângă mine posibilitatea de a cunoaşte şi alte variante“, spune Paul, partener într-un cuplu de swingeri.

Contra

Sunt bolnavi Psihic

Vasile Budău, 39 de ani, locuieşte tot în Veneto şi îi consideră pe practicanţii swingingului „bolnavi psihic“. „Nu înţeleg cum poţi să-ţi împarţi nevasta cu alţi bărbaţi. Când o iubeşti cu adevărat, nu poţi să faci aşa ceva!“ 

Swingerii din România, extrem de discreţi

Asemeni unor societăţi secrete, cluburile de swinging din România nu acceptă publicitatea. De niciun fel. Sunt însă prezente pe internet, iar accesul se face printr-un cuplu care recomandă o altă persoană.

Întâlnirile se desfăşoară în locuri stabilite anterior, iar accesul se face pe bază de parole. Bărbaţii singuri sunt foarte greu acceptaţi, poate şi din cauza numărului foarte mare al celor care-şi doresc să trăiască asemenea experienţe sexuale.În cadrul cuplurilor, cel mai adesea, bărbaţii sunt heterosexuali, în timp ce femeile sunt bisexuale.

Prezentarea cuplurilor pe internet are loc tot la adăpostul anonimatului dat de un pseudonim (nick). Cuplurile se prezintă - vârstă, greutate, înălţime, culoarea părului, a ochilor - şi-şi des­criu preferinţele sexuale, ca un set de reguli - ce fac şi ce nu sunt dispuşi să încerce.

Cei care preferă closed swinging, nu vor să-şi vadă partenerul în timp ce face sex cu altcineva; cei care optează pentru open swinging vor să asiste în timp ce partenerul face sex cu o altă persoană, iar cei care doresc doar soft swinging îşi schimbă partenerii doar pentru jocuri sexuale, revenind în cuplu pentru consumarea actului sexual.

Party-uri tematice

Cei care doresc să cunoască noi parteneri de „schimb“ discută mai întâi pe Messenger, după care se cunosc faţă în faţă, pentru a vedea dacă se  simt atraşi de aceştia. Cunoscătorii susţin că acest lucru e destul de dificil, deoarece trebuie ca între bărbaţii şi femeile din cele două cupluri să apară în acelaşi timp „scânteia“.

În plus, protejarea faţă de boli cu transmitere sexuală este extrem de importantă, majoritatea swingerilor preferând sexul protejat. Cele mai interesante evenimente în viaţa unui club de swingeri sunt party-urile, care au diferite tematici. De pildă, pentru luna septembrie, un club din Bucureşti va organiza într-o cabană, la munte, o petrecere la care toţi participanţii vor purta măşti.

Fiecare cuplu deja membru poate aduce la party-ul, care va dura trei zile şi trei nopţi, câte un invitat, femeie sau bărbat.Ei pot rămâne în grup timp de trei zile, cât durează ieşirea la munte, sau pot alege să participe doar la petreceri, fără a plăti cazarea, ci doar accesul.

Stimulent sexual

Medicul psihiatru Carla Simion susţine că swingingul nu se încadrează în sfera patologicului deoarece nu reprezintă o deviaţie de comportament.

Practicanţii lui se împart în mai multe categorii: cei care o fac pentru că e la modă sau cei care o fac din curiozitate. Apariţia swingerilor a fost posibilă pentru că, după cum explică psihosexologul Jeni Chiriac, „există cupluri care se excită numai la gândul de a face sex cu mai mulţi parteneri“.

Ei explorează această fantezie şi percep viaţa de swinger ca un stimulent pentru îmbunătăţirea relaţiei, atât pe plan sexual, cât şi pe cel emoţional. Swingingul poate deschide multe aspecte ale unei relaţii: prietenie sau o relaţie romantică.

Sexologii susţin că poate fi plăcut şi înviorător, deoarece presupune apariţia şi întreţinerea unor relaţii cu oameni care au interese şi atitudini asemănătoare. Swingerii văd în asta o oportunitate de îmbogăţire a relaţiei de cuplu, atât pe plan sexual, cât şi emoţional. Cu condiţia de a se face diferenţă între partenerul de viaţă şi partenerul de joc.

Părerea Expertului

Jeni Chiriac

psihosexolog

Gelozia sau disfuncţiile sexuale, semne ale anormalului

Î n ultima vreme este din ce în ce mai dificil să trasezi o linie a normalităţii când vorbim de practici sexuale. Privite din afară, sub presiunea principiilor, a valorilor creştin-morale etc., practici precum swingingul sunt adesea condamnate de opinia publică, formal vorbind. Informal, lucrurile pot sta diferit. Normalitatea a început să fie dictată (trasată ca linie de demarcaţie) din ce în ce mai mult la nivel de individ.

Normele sociale nu fac decât să traseze linii generale în care oamenii se pot regăsi din punct de vedere sexual, existând, de fiecare dată, posibilitatea liberului- arbitru. În acest sens, cred că am putea rămâne surprinşi de numărul crescut de practicanţi ai swingingului, deşi foarte puţini o declară.

Plecând de la ideea de comunitate distinctă, ca şi outsideri trebuie să realizăm că şi persoanele sau cuplurile care practică swinging au propriile lor reguli şi valori. Astfel, normalitatea începe „a se termina“ în momentul în care aceşti parteneri trec de anumite limite. Cum îţi poţi da seama că ai trecut de acea limită? Simplu. În momentul în care apare gelozia, când apar blocaje emoţional-afective, dificultăţi de comunicare, disfuncţii sexuale ale unuia dintre parteneri etc.

Stabilirea unor reguli este esenţială, astfel încât fiecare partener să poată înţelege ce este acceptabil şi ce nu. Aceste reguli se pot renegocia oricând.Ce riscă swingerii? Există riscuri ce pot izvorî din gelozie, din posesivitate, din lipsa de sinceritate faţă de tine şi faţă de celălalt, din nerespectarea regulilor şi chiar din banalul „nu ştiu ce vreau sau vrem“.În acelaşi timp, aceşti parteneri pot fi ţinte ale şantajului, abuzurilor sau posibile victime ale diverselor categorii de infractori.

Normalitatea începe «a se termina» în momentul în care aceşti parteneri trec de anumite limite.