Placenta de la noi din congelator

Unul dintre ritualurile practicate în Brazilia la naşterea în casă a unui copil este cel al îngropării placentei.

La spital, placenta ajunge undeva într-un cimitir de organe. Când naşti în casă însă şi poţi decide, placenta nu se aruncă niciodată la gunoi.

Placenta este o entitate în sine. Cei care pot vedea aura umană spun că placenta are propria ei aură. Iar noi am aflat că din placentă se pot face remedii pentru diverse afecţiuni ale copilului, dacă placenta este conservată cum trebuie.

Sau se poate îngropa la rădăcina unui copac mare şi puternic, pentru ca rădăcinile copilului să crească la fel de mari şi de puternice precum ale falnicului copac. Chantal a născut-o pe Shayleen în Paris. A venit cu placenta în avion, până la Sao Paolo, unde a pus-o în congelator.

Acum două săptămâni a adus placenta de la Sao Paolo şi a pus-o în Itacaré, în congelatorul Oliviei şi al lui Marcelo. De acolo am adus-o noi în Piracanga şi am pus-o în congelatorul nostru, pentru ca părinţii lui Shayleen să îngroape placenta la rădăcina unui copac frumos de pe terenul lor.

Vine Chantal să vadă placenta, fericită pentru ritualul programat pentru a doua zi. O scot din congelator - ceva îngheţat într-o pungă de plastic roşie. Şi o văd pe Chantal schimbându-se la faţă, desfăcând punga şi privind înăuntru şocată: „Asta nu e placenta! Asta e doar o bucată de carne de vită! Unde e placenta?“

Şi ne prindem că Marcelo, un mare aerian de felul lui, ne-a dat în loc de placentă o bucată de carne pe care o avea ratăcită prin congelator, el şi Olivia fiind amândoi vegetarieni de mulţi ani de zile.

Placenta rămăsese în recipientul ei de metal, în congelatorul din Itacaré, aşteptându-şi cuminte ritualul şi sperând să nu fie dată spre a fi gătită unui amărât de la colţ de stradă, aşa cum se gândea Marcelo să procedeze cu „chestia asta din cutia metalică din congelator“.

* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.blogspot.com.