Dr. Marius Bota, MedLife: „Obstrucția nazală afectează semnificativ calitatea vieții”

Respirația liberă pe nas este ceva ce majoritatea dintre noi considerăm firesc. Dar, atunci când acest lucru devine dificil sau chiar imposibil, întreaga noastră viață de zi cu zi are de suferit.  Obstrucția nazală, așa cum este denumită în limbaj medical, apare frecvent în contextul rinitei alergice, rinosinuzitelor sau altor afecțiuni inflamatorii. „Există multe situații când nasul este înfundat și suntem nevoiți să respirăm pe gură. Însă, obstrucția nazală care se prelungește mai mult de 3 săptămâni, necesită evaluare de către medicul specialist ORL”, avertizează dr. Marius Bota, medic primar ORL, MedLife Timișoara.

Puțini știu că nasul are roluri multiple: respirator, de protecție, olfactiv, fonator și estetic. „Respirația normală (fiziologică) este respirația nazală. Imposibilitatea trecerii unui volum confortabil și normal de aer prin pasajul nazal poartă numele de obstrucție nazală și poate determina disconfort cu impact asupra activităților zilnice. Această simptomatologie se poate reflecta în alimentaţie, respiraţie, vorbire și somn”, atrage atenția dr. Bota.

Aproximativ 10–20% din populație are rinită alergică

Rinitele, fie alergice, fie non-alergice sunt cea mai frecventă cauză a congestionării nazale. Potrivit datelor din literatura de specialitate, prevalența globală a rinitei neprecizate este de aproximativ 29%, a rinitei alergice (AR) de 18%, iar a rinitei non-alergice (NAR) de 12%. Aceasta indică faptul că aproximativ 1 din 5 adulți suferă de AR.

Congestionarea nazală este cel mai frecvent simptom la pacienții cu AR, 59–60% dintre cei afectați raportează obstrucție. Nasul înfundat poate apărea pe o singură parte sau pe ambele, se poate instala dintr-odată sau treptat și poate dura puțin, dar poate să revină periodic sau să devină o problemă constantă. Cert este că „obstrucția nazală afectează semnificativ calitatea vieții și, în prezent, reprezintă probabil cea mai frecventă acuză a pacientului care solicită un examen ORL”, spune dr. Marius Bota.

În clinicile ORL, peste o treime dintre pacienți au obstrucție severă

Într-un studiu care a folosit scala NOSE (Nasal Obstruction Symptom Evaluation Scale) pe 3.533 pacienți care s-au prezentat la clinici ORL din SUA, 37,4% au prezentat simptome severe sau extreme de obstrucție nazală. În Hiperclinica MedLife din Timișoara, dr. Bota are de-a face cu mulți pacienți cu obstrucție nazală, cel puțin un sfert din totalul persoanelor care vin la consultație.

„Ponderea pacienților care se prezintă în cabinet acuzând obstrucție nazală variază în funcție de anotimp, primăvara - pacienții alergici, toamna, iarna - cei cu infecții acute ale căilor respiratorii. Pacienții cu obstrucție nazală cronică, în schimb, reprezintă un procent de minim 25% din numărul celor care îmi solicită un consult”, mărturisește medicul.

În afara rinitelor alergice sau cronice, mai sunt și alte cauze ale obstrucției nazale precum: deviația de sept, infecțiile, traumatismele, tumorile, dar și abuzul de picături decongestionante.

De ce copiii suferă mai des?

La cei mici, cauzele obstrucţiei nazale pot fi date de malformaţii ale vestibulului nazal și piramidei nazale, atrezii choanale (imperforaţia orificiului posterior al foselor nazale), de formaţiuni tumorale benigne/maligne, corpi străini nazali – patologie întâlnită în genere la copiii peste 6 luni, în cazul cărora în primele zile obstrucţia nazală domină tabloul clinic, ulterior putând apărea infecţia și alte probleme.

„Fără doar și poate, hipertrofierea vegetaţiilor adenoidiene (în limbaj popular, polipi) reprezintă cauza cea mai frecventă de obstrucţie nazală la copii. Acest ţesut limfoid este situat pe peretele postero-superior al rinofaringelui și este prezent la toţi copiii, regresând o dată cu înaintarea în vârstă. Când volumul de vegetaţii este prea mare, ocupă în totalitate rinofaringele și obstruează orificiile posterioare ale foselor nazale, determinând obstrucţia nazală. De asemenea, obstruează și orificiile tubare ale trompelor lui Eustachio, împiedicând aerisirea urechii medii și acumularea unui lichid la acest nivel. Această patologie are consecinţe asupra dezvoltării fizice și intelectuale normale a copilului prin privarea organismului de aer oxigenat și poate fi acompaniată frecvent de episoade repetate de viroze și otite”, explică medicul ORL.

Endoscopie nazală, la majoritatea pacienților cu obstrucție nazală persistentă

Dacă nasul înfundat este însoțit de infecții sinusale repetate care nu răspund la antibiotice, dureri puternice de cap sau în zona sinusurilor, lăcrimare excesivă, umflături ale feței, tulburări de vedere, pierderea mirosului ori sângerări nazale frecvente, este esențial consultul medical. Aceste simptome pot ascunde afecțiuni serioase, inclusiv tumori ale sinusurilor.

Examinarea clinică este esențială, iar, în plus, medicii ORL se folosesc adesea și de numeroase investigații moderne. „Endoscopia nazală  (nasofaringoscopia) este o modalitate imagistică de explorare a sinusurilor și a cavității nazale. Se utilizează atât în scop diagnostic, cât și în monitorizarea evoluției sub tratament medicamentos sau postchirurgical. Fără o pregătire specială a pacientului (anestezic local și eventual anemizare a cornetelor nazale), endoscopia nazală se utilizează la majoritatea pacienților ce acuză obstrucție nazală persistentă”, explică dr. Bota.

Investigația constă în introducerea unui tub subțire cu cameră video care oferă imagini detaliate din interiorul nasului și sinusurilor. Se pot efectua CT-ul nativ, care reprezintă metoda de elecție în evidenţierea sferei rinosinusale, CT cu substanţă de contrast sau examenul IRM, mai ales în contextul unei suspiciuni tumorale și, în anumite cazuri, sunt necesare analize sangvine complementare, culturi nazale, teste alergice și consulturi multidisciplinare.

O poveste care a marcat cariera dr. Marius Bota

Dincolo de tehnică și protocoale medicale, orelistul timișorean își amintește de un caz care i-a rămas în suflet. „Când eram în ultimul an de rezidenţiat, am fost abordat de tatăl unui băiat de 16 ani care suferise un epistaxis (o sângerare nazală). Eram pe holul ambulatoriului, când băiatul, care fusese în urgență cu câteva zile înainte pentru această problemă și i se făcuseră analizele, mi-a atras atenția prin vocea lui nazonată. Uitându-mă peste analize, l-am întrebat pe copil ce a pățit. La o simplă privire, am observat adenopatie laterocervicală dreapta, moment în care am decis efectuarea endoscopiei rinofaringiene. Diagnosticul ulterior de neoplasm rinofaringe stadiul 4  nu a fost ușor de “digerat” nici măcar pentru corpul medical. Dar, în urma tratamentului radio și chimioterapic, copilul are azi 32 de ani”, a povestit medicul, care încearcă să găsească soluții pentru obstrucțiile nazale în funcție de cauze.

De la sprayuri la chirurgie minim invazivă

Tratamentul nasului înfundat depinde de cauză. Uneori este suficient tratamentul medicamentos – sprayuri, inhalații, antibiotice (pentru infecții), medicamente antialergice sau antiinflamatoare. Alteori, când problema este structurală (de exemplu deviația de sept, polipi, traumatisme sau tumori) este nevoie de intervenție chirurgicală.

Astăzi, operațiile se fac prin metode moderne, minim invazive, de tip endoscopic, care asigură recuperare rapidă. Printre cele mai frecvente proceduri se numără:

·        septoplastia – îndreptarea septului nazal,

·        turbinoreducția – micșorarea cornetelor nazale,

·        polipectomia – îndepărtarea polipilor,

·        rinoseptoplastia funcțională – care combină corecția respirației cu partea estetică a nasului.

O procedură foarte utilizată este turbinoreducția cu radiofrecvență.

„Turbinoreducția nazală cu radiofrecvență o utilizez cu regularitate, de obicei cu anestezie locală. Este o procedură scurtă, de 10-15 minute, în ambulatoriu, fără internare, și permite o rezolvare rapidă, uşoară şi elegantă a obstrucţiei nazale şi a dependenţei de picături”, subliniază dr. Bota.

Obstrucția nazală nu este doar un simplu „nas înfundat”, ci o problemă care poate afecta respirația, somnul, randamentul zilnic și chiar dezvoltarea copiilor. Vestea bună este că, indiferent de situație, există soluții eficiente, dar este necesară vizita la medicul ORL încă de la primele simptome.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8967272/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2866547/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37705360/