Povestea uneia dintre cele mai infame imagini din istorie. I-a adus un Pulitzer, dar și moartea fotojurnalistului care a surprins-o FOTO

Un copil sudanez în suferință și un vultur, aflat în spatele său. Imaginea a stârnit valuri de reacții în întreaga lume și i-a adus premiul Pulitzer celui care a imortalizat-o. Fotograful s-a sinucis însă un an mai târziu.

Se întâmpla în anul 1993. Pe 26 martie, New York Times publica fotografia lui Kevin Carter. Bărbatul a fost criticat, în repetate rânduri, cititorii atribuindu-i calificative precum: insensibil și inuman. „De ce nu a lăsat camera pentru a o ajuta pe fetiță?”, a fost întrebarea de pe buzele tuturor. Controversa a crescut abia când, câteva luni mai târziu, el a câștigat Premiul Pulitzer pentru fotografie. Până la sfârșitul lunii iulie 1994, era mort.

Fotojurnalistul nu a fost deloc detașat emoțional

Detașarea emoțională ar fi fost cheia, care i-ar fi permis lui Carter și altor fotojurnalişti să ia parte la nenumărate tragedii și să-și continue munca. Reacția lumii la fotografia cu fetița și vulturul păreau să condamne această trăsătură. Mai târziu însă, a devenit dureros de clar că fotograful nu fusese deloc detașat, ci dimpotrivă, profund afectat de ororile la care asistat, notează publicația medium.com.

Carter a crescut în Africa de Sud în timpul apartheidului. A devenit fotojurnalist pentru că a simțit că misiunea sa este aceea de a documenta și a arăta întregii lumi tratamentul barbar la care negri sunt supuși nu numai de către albi, ci și între grupurile etnice negre, precum xhosa și zulus.

Alăturându-se altor câțiva fotojurnalişti, Carter a trecut la treabă, pentru a obține cea mai bună fotografie. Un ziar sud-african a poreclit grupul „Bang-Bang Club”. La acea vreme, fotografii foloseau termenul „bang-bang” pentru a se referi la călătoria în orașele din Africa de Sud pentru a acoperi violența extremă, ce avea loc acolo.

În numai câțiva ani, el a văzut nenumărate crime prin bătăi, înjunghieri, împușcături, precum și o practică barbară, în care o anvelopă plină cu ulei este pusă în jurul gâtului victimei și aprinsă.

I-a fost imposibil să intervină

Carter a mers într-o misiune specială în Sudan, unde a surprins faimoasa fotografie, cea cu fetița și vulturul. A petrecut câteva zile făcând tururi prin sate pline de oameni înfometați. În tot acest timp, el a fost înconjurat de soldați sudanezi înarmați, care erau acolo pentru a-l împiedica să intervină. Chiar dacă el și-ar fi dorit să o ajute pe fetiță, soldații nu i-ar fi permis.

După ce a primit o serie de telefoane și scrisori de la cititori, care doreau să știe ce s-a întâmplat cu fetița, New York Times a publicat o notă a editorului, în care i-au pus pe oameni la curent cu ceea ce știau despre situație.

„Fotograful raportează că fetița și-a revenit suficient pentru a-și relua călătoria după ce vulturul a fost alungat. Nu se știe dacă a ajuns la un centru [de hrănire]”.

Moartea tragică a lui Kevin Carter

Ritualul zilnic al lui Carter includea consumul de cocaină și alte droguri, care l-ar fi ajutat să facă față ororilor ocupației sale. Îi făcea, adesea, confidențe pe această temă, prietenei sale, Judith Matloff, corespondent de război. Ea a spus că fotojurnalistul „vorbea despre vinovăția față de oamenii pe care nu i-a putut salva, pentru că i-a fotografiat în timp ce erau uciși.”

Părea că se adâncește într-o depresie, lucru pe care l-a remarcat și un alt prieten de-al său, Reedwaan Vally.

„Puteai să vezi că se întâmplă. Îl puteai vedea pe Kevin scufundându-se într-o lume întunecată”, a mărturisit acesta.

Inclusiv cel mai bun prieten și coleg al său, membru al „Bang-Bang Club”, Ken Oosterbroek, a fost împușcat mortal, în timp ce se afla în locație. Carter a simțit că ar fi trebuit să fie el, dar nu a fost acolo cu grupul în acea zi, pentru că a dădea un interviu, despre câștigarea premiului Pulitzer. În aceeași lună, Nelson Mandela a devenit președinte al Africii de Sud.

Carter și-a concentrat viața pe dezvăluirea ororilor apartheidului. Nu știa ce altceva să facă cu viața lui. În plus, a simțit nevoia să se ridice la nivelul premiului pe care îl câștigase.

Curând după aceea, fiind cuprins de depresie, a făcut o greșeală, în timp ce se afla în misiune, pentru revista Time. A călătorit în Mozambic, iar în zborul de întoarcere, și-a lăsat toate filmele – aproximativ 16 role pe care le filmase acolo – în avion. Nu au fost niciodată recuperate, iar pentru Carter, aceasta a fost ultima picătură.

La mai puțin de o săptămână mai târziu, era mort. A condus într-un parc, a trecut un furtun de la țeava de eșapament direct în mașina lui și a murit, otrăvit cu monoxid de carbon.

Datorită fotografiei sale memorabile, foametea din Sudan a devenit cunoscută la nivel internațional.