Eticheta în Bucureștiul interbelic: cine plătea nota de la restaurant atunci când buna-cuviință era lege și cât se lăsa bacșiș

În Bucureștiul interbelic, respectarea codului bunelor maniere era esențială pentru a face parte din cercurile sociale de elită. Acest set strict de reguli acoperea totul, de la intrarea într-un local la modul de plată a notei.

În anii ’30, pe când „Micul Paris” se extindea și se îndepărta de influențele orientale, tot mai mulți bucureșteni își îndreptau privirea spre Paris și Viena, adoptând normele și regulile de etichetă occidentale pentru a-și îmbunătăți imaginea și a fi percepuți ca persoane de prestigiu, conform Alexandrei Rusu de la Casa Filipescu Cesianu, citată de B365.ro.

Comportamentul în public

Pentru a accede în cercurile sociale de elită și a te face remarcat, era esențial să urmezi reguli stricte de etichetă, care variau între bărbați și femei. Aceste norme reflectau diferențele tradiționale în comportamentul și prezentarea în societate.

Intrarea într-un restaurant sau cafenea era un aspect important. „Bucureștenii erau sfătuiți să aibă un comportament temperat, deschis către socializare, care să nu fie ‘nici prea nepăsător, dar nici cu o jenă sau timiditate oarecare’”, conform lucrării lui Victor Grosu. Doamnele erau așteptate să intre după bărbatul însoțitor și să părăsească localul tot după el, pentru a asigura protecția și pentru a scana împrejurările, aradtă codul bunelor maniere ale acelor timpuri.

Reguli de etichetă

Dacă localul nu avea garderobă, bărbații erau responsabili de îmbrăcarea femeilor cu care veniseră, ajustându-le hainele. „Bărbații ajutau femeile la plecare cu îmbrăcatul hainei, deoarece uneori trebuiau făcute ajustări și mici retușuri în ținuta doamnei”, menționează regulile vremii.

Reguli pentru doamne

Era considerat inacceptabil ca o doamnă sau domnișoară să mănânce singură în oraș, cu excepția celor mai exclusiviste locații din Capitală.

„Fetele mai tinere care sunt singure vor căuta să evite vizita unui restaurant. De asemenea, se recomandă și doamnelor ceva mai în vârstă de a nu vizita singure restaurantele în orele de seară”, se menționa în codurile de etichetă din Bucureștiul interbelic.

Dacă doamnele și domnișoarele mergeau singure la restaurant, trebuiau să stea la o masă retrasă sau, dacă nu găseau loc liber, să se așeze la o masă ocupată doar de femei sau bărbați în vârstă.

În localuri, comportamentul trebuia să fie cât mai discret: bărbații ridicau scaunul pentru partenere, iar interacțiunile cu chelnerii se făceau cu tact, pentru a evita conflictele și a nu perturba atmosfera. Problemele, cum ar fi comenzile greșite sau costurile adiționale, trebuiau rezolvate subtil.

Cine achita nota de plată

Domnii erau responsabili pentru plata notei de consumatie, inclusiv pentru doamnele însoțitoare, indiferent de rolul pe care îl jucau în viața lor.

Bacșișul recomandat era între 10 și 15%. Plata „la jumate” trebuia făcută în afara localului pentru a evita eventuale inconveniente. La ieșire, doar domnii salutau personalul, în timp ce doamnele răspundeau doar cu o înclinare a capului doar salutului patronului, arată sursa citată.