Detalii uimitoare despre a doua cea mai lungă peșteră de sare din lume. Se află în România și este o minune a naturii VIDEO
0Frumoasele coline din Mânzăleşti, județul Buzău, acoperite de o mantie albă de sare, ascund una dintre marile minuni naturale de pe teritoriul României. În rezervaţia naturală Platoul Meledic se găseşte una dintre cele mai mari peşteri saline din lume.
Peştera de sare de la Meledic, unică în Europa prin modul de formare se află la un kilometru distanţă de Platoul Meledic, în mijlocul unei păduri de tei. A fost descoperită pe data de 13 septembrie 1980 de speologii Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu.
„Prima tură pe care am făcut-o acolo a fost în 19 septembrie 1978. Am fost împreună cu Horia Mitrofan și Constantin Gagea, și în această primă tură am făcut explorări pe valea Izvorul Sărat, unde am făcut și noi pe urmă alte descoperiri. Chiar am descoperit la acest prim pas pe platoul de la Meledic peștera cu trei intrări de la Săreni, o cavitate lungă de 300 de metri și o denivelare de 44 de metri, ceea ce era un monstru pentru peșterile de sare la nivel mondial”, spune Ică Giurgiu într-un interviu postat pe internet.
Se numeşte S6 Mânzăleşti şi a obţinut, în anul 1980, atestatul mondial de cea mai lungă peşteră în sare, având la acea dată 1.257 de metri. Într-un filmuleț postat anul trecut, cei doi exploratori oferă detalii uimitoare despre marea lor descoperire.
„Era spre seară când am intrat. De aia nici nu am reușit să cartăm atunci decât vreo 90 de metri, dacă nu mă înșel. A fost o senzație fantastică după ce am intrat. (...) Puțul de la intrare avea trei metri în denivelare. Era săpat în argile ude, sărate, și de exemplu dacă puneai mâna sau cotul, ori piciorul, în peretele puțului, aveai o priză excelentă și puteai să te salți”, își amintește Gabriel Silvășanu.
Cinci ani mai târziu, în 1985, odată cu reluarea activității de explorare, Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu, ajutați de alți speologi din țară, au continuat să cartografieze cavitatea, ajungând la o lungime de circa 2.300 de metri.
„Închipuiți-vă că vedeți un pom foarte înalt care stă în picioare. Este trunchiul pomului și la capăt sunt frunzele. Peștera noastră arată ca un astfel de pom, care însă este culcat la orizontală. Zona cu frunze, crengi, este zona intrărilor, acolo unde apar aceste puțuri cu argilă, la început, iar trunchiul pomului este o galerie pe mai multe nivele, cu alte galerii peste ea, în total înregistrându-se această cifră de 3.200 de metri”, declară Ică Giurgiu.
Potrivit descrierilor făcute de speologii care au început să le studieze după anul 1980, peşterile de sare de la Mânzăleşti, numite ştiinţific endocarste saline, fascinează prin diversitatea de forme şi nuanţe cromatice, care variază de la alb imaculat, la galben, roz, roşu, maro şi cenuşiu.
„Formațiunile în sare sunt deosebite, în primul rând că sunt deviate de la verticală. Un alt aspect foarte important este coloristica acestora. De-a lungul aceleiași formațiuni se schimbă de mai multe ori, din alb în roz, în verde, în negru și înapoi, în alte culori. Sunt extraordinare. Sunt zone în care rămâi mut de admirație”, susține Gabriel Sivășanu.
Stalactitele ajung până la 1,5 metri lungime, au grosimi de 30 de centimetri, la bază, adesea schimbându-şi poziţia de la verticală la vârfuri în linie frântă. Acestea se numesc stalactite aberante. Stalagmitele sunt, însă, reduse, având câţiva centimetri înălţime şi aproximativ opt centimetri diametru la bază.
Peștera 6S a fost detronată de Peştera Malham din Israel, aflată în apropierea Mării Moarte, care are o lungime totală de 3.100 de metri. Intrarea în peştera S6 a fost blocată cu mulţi ani în urmă de o alunecare de teren, care a format în munte un crater cu pereţi albi. Până în prezent, au fost cartografiate peste 40 de peşteri de acest fel.