Cum au încercat Vladimir Ilici Lenin și Nikita Sergheevici Hrușciov să trimită o scrisoare la Europa Liberă

Doi tineri din Bistrița, Emil și Carol, au trimis o scrisoare postului de radio Europa Liberă pe care au semnat-o Vladimir Ilici Lenin și Nikita Sergheevici Hrușciov.

Tinerilor din ziua de astăzi li s-ar părea ceva inimaginabil ca ascultarea unui post de radio străin să fie interzis, însă, în urmă cu doar câteva decenii postul de radio „Europa Liberă“ nu era permis. Cu toate acestea, elevii şi studenţii visau la libertate ascultându-l pe Cornel Chiriac, cel care realiza emisiunea „Metronom“ și își riscau libertatea.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a făcut publice mai multe scrisori pe care tinerii de altădată le trimiteau postului de radio Europa Liberă și astfel să ia legătura cu Cornel Chiriac, cunoscutul realizator al Metronomului difuzat de secţia română a postului de radio Europa Liberă. Cornel Chiriac a sfârşit tragic. Pe 4 martie 1975, trupul neînsufleţit al lui a fost găsit de o studentă într-un parc din Műnchen. Nu se ştie cine l-a omorât pe cel care a adus speranţă în viaţa a mii de români care l-au ascultat în perioada comunistă.

Inițial, au constituit „Organizaţia Tinerilor Liberi“ şi au căutat să pună bazele unei reviste intitulată "Wald Old Popp", în realitate câteva foi scrise de mână în mai multe exemplare, care urmau a fi distribuite celor interesaţi de muzica şi topurile muzicale ale acelor ani.

Isprava lor, care scoate în evidenţă nevoile fireşti vârstei dar şi încorsetarea pe care o resimţeau majoritatea tinerilor din acea perioadă, a fost "corectată" de "organele abilitate ale statului" cu percheziţii domiciliare, cercetare penală şi condamnări la închisoare. 

Cazul lor nu este singular. Mai mulţi elevi de la Şcoala Generală nr. 4 şi de la Liceul Nr. 1 in Brăia au înfiinţat în perioada comunistă un „Club al Regilor Liberi” cu scopul de a audia şi comenta împreună emisiunile muzicale difuzate de „Europa Liberă”.

De asemenea, au hotărât ca membrii clubului să adopte o vestimentaţie specifică (bluze galbene, pantaloni albaştri) şi să posede legitimaţii confecţionate din lemn „pe care să fie gravate în limba engleză denumirea clubului, pseudonimul membrului respectiv şi cuvântul «Hippie».

Pârâţi la Securitate, tinerii au fost chemaţi spre a fi interogaţi şi apoi s-a pus în discuţie publică vina. Ei au fost stigmatizaţi şi excluşi din UTC“.

Iată cum se derula o anchetă care-i viza pe tineri. La 20 ianuarie 1972, a avut loc o adunare a colectivului Liceului nr. 1 din Brăila, la care au participat 580 de elevi şi 23 cadre didactice. „Tovarăşul (...), directorul liceului deschide şedinţa, arătând după aceea toate înfăptuirile partidului şi guvernului spre binele poporului nostru, construcţii, uzine, fabrici, viaţa culturală etc“. Aşa începea nota explicativă primită la Securitate de „rezidentul Georgescu“, probabil un profesor sau un elev, care participase la „execuţia publică a elevilor“.

Într-un alt dosar, un tânăr a intrat în atenţia Securităţii pentru „punerea în circulaţia a unor bancuri denigratoare la adresa orânduirii sociale şi de sat din RSR, susţinerea ideii potrivit căreia tineretul din ţara noastră nu s-ar bucura de suficiente libertăţi comparativ cu cei din Occident“.

Igor Butnaru, un ziarist pensionar, spunea într-un interviu acordat reprezentanţilor CNSAS: „Securitatea a fost cea mai teribilă creaţie a regimului totalitar. Nici serviciile Gestapoului hitlerist n-au ajuns la perfecţiunile şi la rafinamentul acestui instrument“.