Cele două zile în care se spală rufe în Săptămâna Luminată. Care este regula după care să te ghidezi

Săptămâna Luminată, cea care urmează Învierii Domnului, este marcată de sărbători religioase și, deci, și de interdicții de a desfășura diverse activități în gospodărie. Doar două zile sunt exceptate.

Zilele din săptămâna care urmează Învierii Domnului mai sunt cunoscute în popor și cu denumiri precum Lunea albă, Marțea albă, Sfânta Miercuri, Joia Verde etc. În calendarul ortodox, în cursul săptămânii viitoare, cinci din cele șapte zile sunt marcate cu cruce roșie și sunt zile în care nu se muncește, prin urmare nici spălatul rufelor nu este permis, perioada fiinnd, din acest punct de vedere, chiar mai restrictivă decât Săptămâna Patimilor.

Luni și marți sunt zilele Sfintelor Paști, iar miercuri, 23 aprilie, ortodocșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Gheorghe. Vineri este izvorul Tămăduirii, o sărbătoare creștină importantă în care se sfințește agheasma mică, de trebuință credincioșilor pe tot parcursul anului. În prima duminică după Paște este ziua în care se sărbătorește Apostolul Toma. Rămân două zile în care credincioșilor le este permisă desfășurarea diverselor activități în gospodărie, prin urmare și spălatul rufelor: zilele de joi și sâmbătă.

Ce spun credințele populare despre Săptămâna Luminată

Dacă preoții ne sfătuiesc ca pentru a ne lămuri care sunt zilele de muncă și care cele de odihnă să consultăm calendarul ortodox, în zile de sărbătoare (marcate cu cruce roșie) activitățile nefiind permise, credințele populare se așază peste cele religioase și vin cu interdicții suplimentare.

De spus că în Săptămâna Luminată zilele de miercuri și vineri nu sunt zile de post, așa cum se întâmplă peste an, ci sunt marcate cu „harți” (zile de dezlegare sau suspendare totală a postului). De asemenea, de la Învierea Domnului și până la Rusalii nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.

Și slujbele de înmormântare au, în Săptămâna Luminată, o altă rânduială, slujba îngropării fiind înlocuită cu slujba Învierii.

În Lunea Albă, prima luni după Paști, se crede că este ziua în care se deschid porțile Raiului. Cei decedați în această zi se crede că nu mai trec prin Judecata de Apoi. Este o zi de sărbătoare, în anumite zone ale țării păstrându-se încă obiceiuri precum udatul sau umblatul cu pasca pentru a vesti Învierea Domnului.

Și Marțea Albă este zi nelucrătoare, iar femeile dau de pomană bucate rămase de la masa de Paște, în special pască și vin.

În ziua de miercuri, atunci când nu se suprapune o sărbătoare precum se întâmplă în acest an cu ziua Sfântului Mucenic Gheorghe, se poate lucra la câmp, însă lucrul în casă este interzis pentru a evita „nunta șoarecilor” (aducerea șoarecilor în casă).

Precauții deosebite în credințele populare sunt despre Joia Verde, sau „Joia Rea”, considerându-se că cine muncește în această zi va atrage seceta și dăunătorii.

Vinerea este ziua în care se sărbătorește un moment deosebit. Izvorului Tămăduirii i se mai spune și „Fântânița” și se celebrează vinerea în care Maica Domnului a făcut o fântână cu apă dătătoare de viață, fântâna având apă doar în această zi.