Alegerea cravatei perfecte în funcţie de ţinută: cum schimbă aceasta forma feţei
0Unica menire a cravatei este de a înfrumuseţa şi de a da bărbatului un aspect elegant. În antichitate, soldaţii îşi legau în jurul gâtului fulare de protecţie, care mai târziu s-au transformat devenind mai lungi şi au fost confecţionate din mătase, caşmir, lână sau in. Acestea sunt considerate a fi „strămoşii“ cravatei moderne.
În secolul XX, bărbatul care se respecta nu apărea aproape niciodată cu gulerul cămăşii descheiat. Purtarea cravatei a devenit obligatorie, pretinsă şi agreată până în noul mileniu. Cravata, prezentă până la acea vreme la toate evenimentele serioase, a început să fie ignorată chiar şi în lumea afacerilor. Cu toate acestea, este un accesoriu important şi indispensabil bărbatului care se respectă.
Asortarea cravatei cu modelul şi culoarea costumului
Relaţia dintre cravată şi vestimentaţie poate fi de contopire, de completare sau de divergenţă. Dacă culoarea de bază a costumului este identică cu cea a cravatei, atunci putem vorbi de contopire - cum ar fi costumul albastru cu carouri gri la suprafaţă, asortat cu o cravată de culoare albastră. În cazul în care culoarea modelului unui costum este în armonie cu cravata purtată, acestea se completează. Un exemplu relevant este cravata de culoare maro, armonizând o ţinută gri-maro dungată. Relaţia este considerată divergentă în cazul în care nu există un raport bine definit între culorile cravatei şi a costumului.
Cravata este cartea de vizită a bărbatului, îi dezvăluie fiinţa, reflectându-i spiritul – Honore de Balzac
Cravata elegantă
Cele mai sobre şi mai elegante cravate sunt cele cu modele monocrome, texturate, potrivite pentru aproape orice ocazie, în variantele pe negru şi albastru închis. Cravata texturată de culoare gri este una de sărbătoare, iar variantele albastru deschis, verde, respectiv mov se potrivesc cu vestimentaţia urbană.
Varianta uni se potriveşte la cămăşile şi materialele cu modele, folosind adesea o tranziţie optimă între modelele şi culorile purtate împreună.
Forma cravatei
Forma cravatei poate fi îngustă, adică 4-5 cm, clasică, adică evazată în jos, lăţimea bazei fiiind de 6-8,5 cm, precum şi lată, cu o lăţime de 8,5-10 cm. Aspectul feţei purtătorului este puternic influenţat de lăţimea cravatei. Unei feţe înguste şi unui corp zvelt li se potriveşte o cravată îngustă. Pentru bărbaţii cu o conformaţie mai robustă şi o faţă mai lată cravata clasică rămâne singura opţiune, scrie în „Stilul vestimentar masculin contemporan“, de Nicolas Schiffer.
Confecţionarea cravatei
Cravatele pot fi produse pe cale industrială sau confecţionate manual. Îmbinarea şi cusătura celor confecţionate manual sunt mai fine şi mai sofisticate. Pentru o cravată din mătase, croirea manuală este singura metodă de a crea o piesă perfectă.
Piesele speciale au primit denumirea de cravate cu 7 pliuri pieghe (în limba italiană) sau 7 folds (în limba engleză), deoarece o singură bucată de mătase este împăturită într-un mod special, rezultatul final aceeaşi formă de V la capăt. Întreaga operaţiune de modelare nu implică nicio tăietură, doar pliere, cusături mărunte şi, în fine, doar două cusături mai întărite menite să-i dea cravatei forma finală.
În general, se cunosc două tipuri de materiale folosite la confecţionarea cravatelor, uşor de deosebit: ţesături mai groase din jacquard sau twill şi crepdeşin de tip ţesătură mai moale cu designul imprimat pe material.
Chiar dacă aceste cravate par să ateste gusturi îmbătrânite, demodate, mulţi producători de prestigiu legendari, cum ar fi Hermes, Salvatore Ferragamo şi Charvet, comercializează mai ales astfel de articole.