Lupta antidrog - misiune imposibila in Romania

In Romania, lupta antidrog reprezinta, asa cum aratam in numarul din 18 februarie al ziarului Adevarul, o lupta imposibila. Pentru a constata acest lucru, este necesara doar o doza minima de ratiune

In Romania, lupta antidrog reprezinta, asa cum aratam in numarul din 18 februarie al ziarului Adevarul, o lupta imposibila. Pentru a constata acest lucru, este necesara doar o doza minima de ratiune si bun-simt. La inceputul anilor '90, presa avea semnale ca Romania va deveni, in scurt timp, tinta preferata a traficantilor care bat lumea dinspre toate orizonturile. "Nici o grija, au strigat in cor, atunci, politisti, procurori, magistrati, nu avem motiv a ne teme. Romania nu poate fi o piata de desfacere. Romanii nu au bani de paine si nu vor fi interesati niciodata de droguri. Cel mult, vom fi o tara de tranzit, dar au fost luate masuri care sa ne fereasca si de acest pericol". Ce s-a intamplat, la nici 10 ani de la lansarea acestor declaratii iresponsabile? Dezastru! Drogurile au patruns in scoli, baruri, discoteci, localuri de lux. Se vand pe strada, acum si la sate, precum pachetele de tigari, la liber, in salile de spectacole, in campusurile universitare. Exista cartiere din Bucuresti unde ocupatia principala a majoritatii locatarilor o reprezinta traficul de heroina. Si, in tot acest timp, cheltuind sume importante, concentrand forte insemnate, dislocate din alte sectoare, politia incearca sa controleze fenomenul. De multe ori si reuseste. Este cazul unei retele din Capitala, anihilata recent, dupa saptamani indelungate de munca si investigatii complexe. Liderii gruparii, doi indivizi din Bucuresti, intre care si un iranian, au fost retinuti, prezentati Parchetului si arestati de judecatori ai TMB, dupa prezentarea probelor. La scurt timp, inculpatii au inaintat recurs la Curtea de Apel Bucuresti, care a casat sentinta Tribunalului, dispunand punerea in libertate a inculpatilor. Povestea suspecta a eliberarii celor doi traficanti a fost tema unui articol publicat, recent, in Adevarul. In loc sa cerceteze cum a fost posibil ca doua instante care au judecat acelasi caz, intr-un interval scurt de timp, sa emita doua sentinte opozabile, conducerea Curtii de Apel Bucuresti ne-a trimis la redactie un drept la replica, al carui continut ne intareste concluzia exprimata la inceputul acestui articol: "In Romania, lupta antidrog este o misiune imposibila". Ce se arata in respectivul comunicat al Curtii de Apel Bucuresti, semnat de un judecator inspector si doctor in drept? "Curtea a retinut ca din examinarea convorbirilor interceptate a reiesit ca acestea nu sunt relevante cauzei, intrucat discutiile au ca obiect aspecte legate de sume de bani nerestituite, iar pretinsele referiri la droguri, prin folosirea unor termeni care sa defineasca o anumita marfa, nu creeaza convingerea ca ar fi vorba cu certitudine despre droguri. In ceea ce priveste denunturile enuntate, Curtea le-a apreciat drept subiective, in sensul ca sunt fondate pe beneficiul reglementat de art. 16 din Legea nr. 143/2000, nefiind lipsite de importanta si sustinerile inculpatilor in legatura cu anumite relatii de dusmanie existente cu familia denuntatorilor. Mai mult decat atat, la perchezitiile efectuate la domiciliile celor doi inculpati nu s-au gasit droguri". Oare sa fi lipsit domnul judecator doctor, in timpul studiilor de specialitate, de la cursurile de criminalistica, unde licentiatii in drept sunt pusi in tema in legatura cu limbajul infractorilor, cu masurile pe care acestia si le iau pentru a nu fi prinsi, cu modul de realizare a perchezitiilor, nu dupa 7 zile de la arestarea inculpatilor, ci imediat ce acestia sunt retinuti in flagrant? Se astepta oare domnul judecator inspector ca liderii unei vaste si experimentate retele de traficanti de droguri, la scurt timp dupa ce locotenentii lor picasera deja in plasa politiei, sa discute "pe fata" despre heroina? Oare, daca pronuntau cuvantul "iarba", judecatorii interpretau ca inculpatii tocmai vorbeau despre asigurarea stocurilor de lucerna si trifoi pentru animalele din sufrageria locuintelor personale? Titlul articolului nostru este apreciat ca "tendentios". "El ar exercita asupra cititorilor influente menite sa duca la aprecieri eronate". In nota transmisa redactiei se mai arata ca in articol sunt prezentate, in mod trunchiat si intr-o maniera deloc onesta si etica, verdicte care "incita publicul sa creada in vinovatia persoanelor respective. Or, pana la ramanerea definitiva a unei hotarari penale de condamnare a unui inculpat, isi exercita sfera de actiune prezumtia de nevinovatie". Potrivit informatiilor vehiculate pe salile tribunalelor, o pledoarie in sprijinul unui traficant de droguri este platita, mai ales daca este urmata de eliberarea acestuia, cu sume care incep de la 20 de mii de dolari. Probabil ca la cabinetul presedintelui Curtii de Apel de unde ne-a fost transmis memoriul nu sunt cunoscute aceste informatii. Este imposibil insa ca, la acel nivel, sa nu fie cunoscute dimensiunile exacte si tot mai periculoase ale fenomenului privind traficul si consumul de droguri. De aceea, pozitia conducerii Curtii de Apel Bucuresti ni se pare nu doar curioasa, dar si jenant de detasata, fata de dramele traite de zeci de mii de tineri din Romania si provocate, in cea mai mare masura, de cei care fac afaceri cu "marfa", "iarba", "zapada", "prafuri", "Smiley" etc., termeni a caror semnificatie o cunosc azi bine si copii de la scoala generala.