FOTOGALERIE Cea mai aspră iarnă din istorie care a încremenit întreaga ţară
0„Marele Viscol" a încremenit Bucureştiul şi întreaga Românie. Cea mai grea iarnă din secolul XX prin care au trecut românii a fost în urmă cu 58 de ani. Stratul de zăpadă ajunsese până la cinci metri înălţime în sud-estul ţării.
În dimineaţa zilei de 3 feburarie 1954, bucureştenii s-au trezit prizonieri în propriile case. „Ne-am dat seama că era zăpadă mare pentru că înăuntru era întuneric, iar geamurile erau albe. Am încercat să ieşim, dar nu s-au deschis nici ferestrele, nici uşile!", a declarat pentru „Adevărul“ Dan Antoniu , cercetător istoric în domeniul aeronautic.
Cea mai grea iarnă
Mai citeşte:
Prizonierii Marelui Viscol din iarna anului 1954
Potrivit statisticilor Administraţiei Naţionale de Meteorologie, în 3 februarie 1954 iarna a lovit cel mai puternic ţara noastră. Viscolul puternic a lovit în patru reprize, iar vântul a atins o viteză record în Capitală de126 kilometri la oră. Şi cantitatea maximă de zăpadă depusă a fost una record: 115,9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa. Tot atunci,cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat la Călăraşi: 173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri. Acest lucru se produce atunci când ciclonii mediteraneeni traversează Peninsula Balcanică şi ajung în vecinătatea teritoriului României, pe o traiectorie ce trece peste vestul Mării Negre, la est acţionând ca un «baraj», un câmp de presiune atmosferică înaltă. Ciclonii mediteraneeni care aduc aer mai cald şi mai umed din bazinul mediteraneean se reîncarcă cu umiditate deasupra Mării Negre şi în contact cu aerul mult mai rece de deasupra ţării noastre determină ninsori foarte abundente, însoţite de viscole.
Tramvaiele au rămas înţepenite zile întregi, după care a fost săpat un tunel pentru a putea înainta
„Zăpada depăşise înălţimea casei, cred că erau vreo 3-4 metri, dar erau şi zone unde omătul era mai mare, peste cinci metri", şi-a mai amintit bucureşteanul. Prin dreptul uşii pe care au reuşit să o deschidă, fiindcă se deschidea în interior, au început să-şi facă un tunel de ieşire, oblic, la 45 de grade, săpând prin omăt, până când au ajuns în dreptul străzii.
Maşini strivite sub şenilele tancurilor
Pentru că riscau să moară de foame şi de frig în case, românii s-au mobilizat pentru a îndepărta „munţii“ de zăpadă. Au săpat un tunel prin nămeţi, au cărat zăpada cu căruţele până în Dâmboviţa, până când stratul s-a mai micşorat. A intervenit şi armata care şi-a scos tancurile pentru că oamenii riscau să se răstoarne. prin zăpada nebătătorită.Maşini le au fost acoperite de troiene, iar unele au fost strivite de şenile. S-au stabilit chiar reguli, care au fost transmise tututor prin intermediul ziarelor şi radioului. „În primă urgenţă se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru în plus, pe stânga şi pe dreapta", era una dintre indicaţii. Oamenii trebuiau să strângă zăpada din interiorul curţilor astfel încât să degajeze zidurile caselor. Zăpada era obligatoriu depozitată doar pe scuaruri şi pe terenurile virane. „Este interzis a se arunca zăpada în gurile de canal, precum şi a scoate zăpada din curţi în stradă şi nu se va depozita pe partea carosabilă!", mai spunea una dintre reguli.
Agitatorii scoteau oamenii în stradă
Mii de militari, înarmaţi cu lopeţi, au lucrat zi şi noapte pentru a elibera străzile. S-au format chiar echipe de agitatori care să meargă prin toate sectoarele şi să scoată oamenii la deszăpezire.
„Scînteia": „Toate forţele pentru înlăturarea urmărilor viscolului!"
Primele maşini speciale de deszăpezire din Capitală au fost aduse imediat după Marele Viscol din februarie 1954, de la o uzină din URSS, titrează „Scînteia“ . Atunci funcţionarii au fost scoşi din birouri pentru a da o mână de ajutor la deszăpezirea Bulevardului Magheru şi la încărcarea camioanelor cu saci de făină pentru brutării, de la morile din oraş.
Prin intermediul ziarului „Scînteia", organul de presă al partidului comunist, care era atunci la putere, li se amintea zilnic oamenilor că trebuie să-şi îndeplinească „datoria patriotică".