Femeia care nu-şi poate recunoaşte faţa

Heather Sellers este o femeie care a aflat de curând că suferă de prozopagnozie, o tulburare care se reflectă prin pierderea capacităţii de a recunoaşte fizionomiile umane.

„Mă aflam înconjurată de oglinzi într-un lift aglomerat, iar când vedeam că o femeie se mişcă, aveam tendinţa să îi fac loc, dar realizam imediat că eu sunt acea femeie“, mărturiseşte Heather, care a ştiut întotdeauna că ceva este în neregulă cu ea, potrivit „New Scientist“.

Ea a fost diagnosticată abia după vârsta de 30 de ani: „Întotdeauna am ştiut că ceva nu era în regulă, era imposibil pentru mine să am încredere în percepţiile mele legate de lumea înconjurătoare. Am fost diagnosticată ca suferind de anxietate. Părinţii credeau că sunt nebună“.

Această afecţiune este împărtăşită de aproximativ 2.5 la sută din populaţia globului. Cei mai mulţi nu realizează că suferă de prozopagnozie. Heather clarifică: „este foarte uşor pentru creier să compenseze acest aspect, pentru că sunt alţi factori care ajută să recunoşti pe cineva: culoarea părului sau anumite piese vestimentare. Dar încearcă să cunoşti o persoană în afara unui context şi o să ai parte de o experienţă devastatoare din punct de vedere social“.

Heather spune că cea mai mare dificultate pentru ea este să îi recunoască pe cei apropiaţi. La şcoala unde ea predă i-a rugat pe elevi să poarte ecusoane cu numele lor, deşi ar putea să îi diferenţieze uneori în funcţie de tunsoare.

Brad Duchaine, neurocercetător la Harvard şi cel care a diagnosticat-o corect pe Heather, a studiat activitatea cerebrală a 12 persoane care suferă de acest sindrom şi care au fost rugaţi să se uite peste nişte fotografii ale unor celebrităţi şi ale unor oameni obişnuiţi.

În urma studiului s-a descoperit că partea creierului responsabilă pentru memoria vizuală a fost activată la şase participanţi atunci când au văzut fotografiile cu celebrităţi.

În schimb, o componentă despre care se spune că reprezintă o altă etapă în procesarea fizionomiei, nu a fost activată. Duchaine explică: „O parte a creierului lor recunoştea feţele, dar nu putea transmite informaţia la un nivel mai înalt de cunoştinţă“.