De ce fredonăm melodii antipatice?

Oamenii au tendinţa să fredoneze zile, sau chiar săptămâni, o strofă sau un vers dintr-o piesă ascultată la radio. Motivul pentru care repetă obsesiv cuvinte şi reproduc sunete involuntar pare să-şi găsească răspunsul în neurologie, ştiinţa care deconspiră jocurile minţii, relatează bbc.co.uk.

Freud spunea că mintea omului nu este o unitate independentă, iar psihologia modernă susţine cu tărie aceeaşi afirmaţie. Creierul reprezintă o lume interioară ce nu poate fi controlată în totalitate.

„Earworms”, adică melodiile care rămân întipărite în memorie, scot la lumină o parte a minţii ce nu poate fi stăpânită, sunt de părere specialiştii care numesc această afecţiune un parazit mintal.

O cercetare realizată de echipă de experţi a Universităţii Golsmiths din Londra s-a folosit de o bază de date obţinută de la 5.000 de persone care s-au confruntat cu fenomenul „Earworms”. Rezultatul a demonstrat că majoritatea persoanelor are amintiri muzicale.

Pierduţi în muzică

Neurologul Oliver Sacks a publicat o carte numită „Musicophilia“ în care vorbeşte despre o slăbiciunea a creierului sensibil la sunete. Oamenii au tendinţa să fredoneze aceleaşi versuri, fără să ţină cont de celelalte pasaje muzicale. Cum s-ar putea vindeca această afecţiune? Unii cred că totul se rezumă la autocontrol, adică voinţa proprie a omului de a duce la final versurile unei melodii.

Experţii susţin că principala cauza a apariţiei acestei afecţiuni o constituie compoziţia muzicală. Piesele au aceeaşi linie melodică ce rămâne întipărită în memorie involuntar. Acest procest iterativ sapă şanţuri adânci în creier, cred specialiştii.

Piesele îngânate, deşi au o linie melodică asemănătoare cu altele, sunt, de fapt, compuse după o schemă abilă, avertizează experţii. „Acel ceva“ ce le transformă în hituri este principalul factor pentru care sunt repetate involuntar.

Sclavii ritmurilor

Psihologul Tom Stafford avertizează asupra consecinţe grave pe care această boală le generează. Există unele sunete ce pot provoca atacuri unor oameni, atunci când cineva doar menţionează numele piesei, fără să mai fie nevoie să audă sunetele propriu-zise.

Se pare că această teorie nu este povestea în versiune completă. Cercetătorii au identificat unele sisteme în memoria noastră de termen scurt care captează imagini sau sunete şi le stochează pentru o anumită durată.

Spre exemplu, „ochiul minţii“ care înregistrează informaţii vizuale şi „urechea internă“ care consemnează numerele de telefon sunt două dintre sistemele memoriei noastre. Ultimul este afectat de această afecţiune a sunetelor.

Jocurile minţii

Ştiinţa a găsit metoda prin care oamenii pot să-şi disciplineze creierul, apelând la inteligenţa artificială. Efectul placebo, potrivit căruia oamenii să-şi impună anumite convingeri pe care, mai apoi, să le asimileze ca realităţi, nu mai funcţionează. Psihologul Tom Stafford le explică cititorilor că atunci când îţi propui să nu te mai gândeşti la o problemă, îţi vei aminti laolată cu această promisiune de problema respectivă în sine. Care ar fi soluţia? Să te concentrezi pe altceva, în loc să te gândeşti excesiv la problema deranjantă. 

Cum poţi scăpa de un refren iritant? „Încearcă să găseşti o piesă similară ei. Spre exemplu, dacă fredonezi hitul «Toxic» al cântăreţei Brittany Spears, ai putea să optezi pentru o coloană sonoră asemănătoare, cum ar fi piesa lui Kylie Minogue,  «Can’t Get You Out Of My Head»“, recomandă Tom Stafford.