Cum tratau anticii stările depresive şi melancolia: părul ars de capră şi pielea de măgar îmbibată în oţet, printre cele mai „eficiente” leacuri FOTO

Stările de melancolie, angoasă şi epuizare fizică şi emoţională sunt privite ca aspecte normale ale vieţii de zi cu zi, având în vedere că mulţi dintre noi trăim în medii stresante. În trecut, însă, aceste manifestări erau motiv de îngrijorare pentru oameni, care apelau la fel şi fel de leacuri bizare pentru a scăpa de stările depresive.

Mediile de lucru stresante, carierele care pun presiune asupra noastră şi viaţa de familie agitată sunt adesea, în zilele noastre, motivele stărilor de angoasă, melancolie sau epuizare fizică şi emoţională. Pentru a le trata, medicii de astăzi recomandă sesiuni de meditaţie, exerciţii fizice, vacanţe sau, în cazuri mai grave, antidepresive. În trecut, însă, lucrurile erau mult mai complicate. Anticii, dar şi strămoşii noştri recenţi, din secolul al XIX-lea, aveau recomandări extrem de bizare pentru aceste probleme:

1. Vinul pe post de medicament

Dragostea romanilor din antichitate pentru vin nu mai este o noutate, însă utilizarea lui ca „pansament” emoţional da. Potrivit istoricului în medicină Salvatore Lucia, fizicienii romani prescriau anumite tipuri de vin pentru diverse probleme emoţionale, de la tristeţe, la angoasă sau depresie. Ierburile medicinale erau distilate în vin, pentru a dilua ingredientele active şi pentru a face întregul produs medicamentos mai plăcut. Euforia beţiei era, desigur, dovada că tratamentul dă rezultate, potrivit bustle.com.

2. Balegă fiartă în vin şi fumul de la părul ars de capră

Unele leacuri ale romanilor erau de-a dreptul dezgustătoare. Naturalistul Pliniu cel Bătrân credea că balega de viţel fiartă în vin putea înlătura melancolia şi stările depresive. Pentru cei care nu aveau acest medicament-minune la dispoziţie, la fel de eficientă era considerată şi tratarea prin inspirarea fumului provenit de la părul ars de capră. Pliniu cel Bătrân recomanda, pentru aceleaşi probleme, şi ficatul de porc ţinut pe faţă şi pielea de măgar îmbibată în oţet, pusă în jurul nărilor. 

FOTO bustle.com

3. Grecii se ungeau cu ulei de măsline

Leacul pentru stările de oboseală, epuizare, melancolie şi tristeţe era ungerea trupului cu ulei de măsline. Potrivit fizicianului Galen, tămăduitorii vremurilor se contraziceau în legătură cu eficienţa acestui tratament. Unii susţineau că acesta ajută cu menţinerea temperaturii corporale, alţii spuneau că este absorbit de muşchi şi că acţionează precum înlocuitor pentru apa eliminată în timpul activităţii extreme. Datele nu sunt, însă, foarte clare, întrucât nu se ştie cu siguranţă dacă băile în ulei erau de ajuns pentru soluţionarea problemelor sau dacă era necesar ca acesta să fie consumat şi pe cale orală.

4. Laxative din plante

În secolul al XV-lea, britanicul Nicholas Culpeper, fizician şi botanist care era în stare să pregătească un leac naturist pentru orice problemă, recomanda persoanelor care se plângeau de stări de epuizare şi melancolie profundă să consume o plantă parazită cunoscută drept cuscută care avea efect laxativ. Potrivit lui Culpeper, aceasta „vindecă melancolia, furia, nebunia şi celelalte boli care provin din acestea. Oamenii care suferă de melancolie trebuie să o trateze precum o bijuterie”. Deşi cuscuta nu este otrăvitoare, nu poate fi privită drept un ingredient sănătos.

FOTO bustle.com

5. Învârtit la viteză mare

În medicina vestică, melancolia, depresia, epuizarea şi lipsa de motivaţie cereau, uneori, tratamente drastice. Unul dintre acestea era legarea pacientului de un scaun şi învârtirea acestuia cu viteză în jurul unui stâlp. Ideea invenţiei maşinăriei care făcea posibil acest tratament îi aparţine fizicianului Nathan Cox. Acesta, împreună cu alţi doctori ai vremii, credeau că prin învârtire starea de epuizare este îndepărtată forţat din corpul pacientului.

6. Şocuri electrice regulate

La începutul secolului al XIX-lea s-a descoperit neuroastenia, un sindrom care presupunea „colapsul sistemului nervos din cauza vieţii moderne”. Acesta era descris drept o stare constantă de epuizare nervoasă, în cazul căreia stimularea excesivă atrofiază nervii până la iritabilitate şi epuizare fizică. În acele vremuri, neuroastenia era verdictul pe care îl dădeau pentru fel şi fel de simptome.

Pentru că medicii credeau că acest sindrom este cauzat de o problemă fizică la nivelul terminaţiilor nervoase, tratamentul recomandat era terapia prin administrarea de şocuri electrice, considerând că astfel nervii vor reveni la viaţă.

FOTO bustle.com