Ziua Limbii Române. Academicianul Eugen Simion: „Limba şi pământul, astea ne ţin, astea ne identifică, asta e istoria noastră”

Joi, la Clubul Academicienilor de la Academia Română, a avut loc o conferinţă cu ocazia Zilei Limbii Române, sub titlul de „renaşterea şi reînnoirea limbii române”. La eveniment au vorbit academicieni, printre care Bogdan Simionescu, Eugen Simion sau Gheorghe Păun, dar şi oameni de stat, cum ar fi Andreea Păstîrnac, ministrul românilor de pretutindeni sau Alexandru Pugna, secretar în ministerul culturii şi identităţii naţionale.

Ministrul Andreea Păstîrnac a iniţiat dezbaterea din convingerea că avem din ce în ce mai multă nevoie de vocile lingviştilor, scriitorilor, academicienilor şi profesorilor de limba română. Păstîrnac a punctat că avem nevoie de cupola instituţiei academiei pentru a explica importanţa limbii materne. 

Ea a oferite nişte date, explicând că numai în Uniunea Europeană, într-o comunitate emergentă, lucrează în prezent peste patru milioane de români. În Italia, a exemplificat ministrul, sunt înscrişi în sistemul de învăţământ naţional peste 750.000 de români, iar dintre ei reuşesc doar între 8000 şi 20.000 să aibă o oră de limba română ca opţional

„Suntem în faţa unui fenomen istoric în care diaspora emergentă, comunităţile istorice ale României sunt în continuă dezvoltare, şi dincolo de aspectele demografice şi sociale, trebuie să realizăm că limba română ieşită din arealul ei de formare modernă şi de evoluţie modernă,  este astăzi în faţa unor încercări extraordinare”, a spus ministrul românilor de pretutindeni. 

Luând cuvântul, academicianul Eugen Simion a început prin a admira două tablouri din Clubul Academicienilor, unul cu Ienăchiţă Văcărescu, iar celălalt cu fiul acestuia, Alecu.

„Când vreau să mă simt bine...vin şi privesc acest tablou al lui Ienăchiţă care este magnetic, stimulant, extraordinar”, a spus Simion.

O nevoie dublă a academiei

 Academicianul a vorbit despre o nevoie dublă: aceea de a-i lăsa pe cei înaintaţi în vârstă, „cei care ştiu carte”, să îşi finalizeze proiectele, respectiv nevoia de tineri pe care cei dintâi să îi formeze. 

„Vrem să ţinem nişte specialişti în vârstă pentru că ei ştiu carte. Noi nu putem să ne face dicţionarele noastre fără oamenii ăştia. Eu... institutul pe care îl conduc... ne pregătim să scoatem ediţia a doua din dicţionarul general al literaturii române”, a mai spus Simion.

„Vă rog eu foarte mult! Aş vrea să îi comunic direct primului-ministru-am auzit că este un om dintr-o bucată, dar eu nu ajung să vorbesc cu el- dar vă rog pe dumnevoastră... Să nu ne facă răul ăsta! Face un rău imens, să ştiţi. Să ne lase şi pe noi să gândim puţin. Noi trebui să rămânem o naţiune culturală. Nu este vorba de naţionalism, de ce spun unii. Este vorba pur şi simplu să fii un român european, să îţi iubeşti cultura ta, să vrei să ca cultura ta să existe, să se afirme, odată cu limba ta şi cu naţiunea ta”, a explicat academicianul. 

Bogdan Simionescu, Eugen Simion şi Alexandru Pugna la conferinţa organizată cu ocazia Zilei Limbii Române

Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac a intervenit în acest punct, spunân că prim-ministrul urmăreşte conferinţa şi că îi transmite că informaţiile cu privire la academicieni forţaţi să plece nu sunt reale şi că experţii academiei române îşi vor continua treaba. 

„Daţi-ne voie să primim oameni tineri, să-i formăm...Să intrăm într-o normalitate, să nu stăm cu frica în sân că îi dăm afară, ca să îndreptăm noi economia. Dacă domnul prim-ministru a auzit ce am spus, este acest lucru, şi dacă şi restul aude este tot atât de bine”, a continuat Eugen Simion. 

Importanţa limbii române

Conform lui Eugen Simion, două lucruri sunt esenţiale într-o identitate, două lucruri care i-au preocupat pe români dintotdeauna: limba şi solul.

„Limba şi pământul, astea ne ţin, astea ne identifică, asta e istoria noastră”, a adăugat Simion.

Paznicul limbii române

Conform academicianului, oamenii din diasporă îşi crează un alt destin. Oricât ar iubi ei ţara, spune Simion, el nu ştie ce se întâmplă cu copiii lor sau cu copiii copiilor lor.

Iniţial, paznicul limbii erau familia, şcoala şi individul. Astăzi, spune academicianul, lucrurile nu mai stau aşa, căci familia nu mai joacă acelaşi rol în educarea copilului. Acesta a luat drept exemplu Franţa, vorbind despre cultul extraordinar pentru limbă pe care îl au. 

„ Frumuseţea limbii contează, determină calitatea individului. Un individ este judecat după cum vorbeşte. La noi s-au schimbat lucrurile. Eu cred că elementul principal în educarea limbii, în formarea limbii, a unui vocabular, cum se spune, civilizat, intelectual, nu mai are familia rolul. Familia nu mai are grijă, nu mai are timp. Nici şcoala, din păcate. Altfel nu se explică de ce la facultate... vin acum nişte tineri care nici nu ştiu să scrie româneşte”, a explicat Simion.  

„Este important să avem asemenea întâlniri. Să ne auzim între noi. Poate vorbim doi uneori mai mult, dar poate şi avem să spunem ceva.” 

„Eu aş vrea să ne ocupăm de aceste lucruri, să ne facem tratatele, să ne facem dicţionarele”, a spus Simion. El a mai adăugat că institutului academiei i-au trebuit 100 şi ceva de ani pentru a publica dicţionarul tezaur al limbii române. Academicianul a concluzionat: „trebuie reluat de la capăt pentru că limba nu stă”