VIDEO Satul românesc în moarte clinică. Pictorul Ştefan Câlţia, despre colectivizare: Voiau să transforme populaţia credincioasă într-o gloată
0Pictorul Ştefan Câlţia, martor direct al planului regimului comunist de cooperativizare a agriculturii, a vorbit, la Adevărul Live, despre colectivizare, despre efectele dezastruoase pe care acest proces l-a avut asupra satului românesc şi despre zecile de mii de ţărani arestaţi, deportaţi sau executaţi de comunişti.
Martie 1949. Liderii regimului comunist fac public planul de colectivizare. Asta înseamnă că ţăranii sunt obligaţi să intre în gospodăriile colective, sub presiunea activiştilor de partid, să treacă în proprietatea statului toate exploataţiile agricole şi fermele model cu întregul lor inventar. Tot pământul ţăranilor şi al moşierilor cu uneltele şi utilajele agricole precum şi animalele din gospodărie sunt confiscate. Iar cei care se împotrivesc - pentru că nu vor să renunţe la munca lor de-o viaţă - sunt arestaţi, deportaţi sau împuşcaţi.
Aprilie 1962. Gheorghe Gheorghiu Dej anunţă cu emfază încheierea colectivizării forţate, ca „victorie definitivă a socialismului în România“: În Republica Populară Română, socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate. Această victorie ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa muncitorească - ţărănească şi unitatea moral-politică a întregului popor“.
Mergeţi la ţăranul aşa-zis ţăran. N-are cum să fie un ţăran care să nu aibă câteva păsări, câteva găini, raţe. Trebuie să ne gândim ca în această perioadă ţăranul să plătească. Nu plăteşte, executarea! Gheorghe Gheorghiu-Dej, la plenara CC al PMR din 15-16 mai 1950
Vreme de 13 ani, zeci de mii de ţărani au lucrat pământul, fără să primească aproape nimic în schimb. Au ajuns să fure cereale şi legume de pe propriile lor terenuri. Este şi povestea pictorului Ştefan Câlţia, care a copilărit în satul Şona (judeţul Braşov) şi care a privit neputincios cum comuniştii le-au furat pământurile părinţilor şi vecinilor săi.
Ştefan Câlţia a vorbit, la Adevărul Live, în cea de-a noua emisiune din campania „Dreptul la memorie. Muzeul Comunismului din România” (realizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Adevărul) despre acest război împotriva ţărănimii şi despre efectele dezastruase pe care colectivizarea le-a avut asupra satului românesc.
„Oamenii erau racolaţi din sat. Era uşor, în fiecare sat exista un beţiv, un târâie-brânză. Voiau să transforme o populaţie care mergea duminica la biserică într-o gloată“, povesteşte Ştefan Câlţia .
„Spaima mare a fost instalată de un 1 Mai. Oamenii se adunau, nu era sărbătoare muncitorească, stăteau la poveşti. A venit un camion cu muncitori care au zis că vin să ajute la treburi în sat. Noi ne-am bucurat atunci. Erau de la Securitate, de fapt, au luat vreo douăzeci de ţărani şi i-au pus să semneze. Apoi s-au întors şi au tăiat stejarii unde ne adunam. Trebuia totul curăţat pentru a nu mai avea unde să se adune“, şi-a amintit pictorul Ştefan Câlţia.
Pictorul Ştefan Câlţia, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea
Vizionează interviul video integral acordat de pictorul Ştefan Câlţia la Adevărul Live