VIDEO Dansul cuplului modern, la Intercontinental

Instalaţia „Camera 1306“ a coregrafului Cosmin Manolescu despre povestea unui cuplu, are premiera mâine, la unul dintre ultimele etaje ale hotelului din centrul Capitalei. Desfăşurat timp de 12 ore, de la ora 4 după-amiaza la 4 dimineaţa, spectacolul este un maraton artistic şi un pariu al intimităţii, publicul devenind interpret.

Dinspre balconul unei camere a Hotelului Intercontinental din Bucureşti, zgomotele unor picamere, amestecate cu strigătele muncitorilor intră în camera parfumată de beţişoare indiene. Patul nupţial, luminat de o instalaţie de becuri minuscule, multicolore - împrăştiate peste plapuma abă, un boa din pene de struţ de un roz electric şi telecomanda televizorului -, e ca din celebrele hoteluri ale iubirii.

Dacă n-ar fi vacarmul de-afară, de la lucrările de reabilitare a Teatrului Naţional care e chiar în faţa hotelului, ai jura că eşti într-o cameră a plăcerilor din Hong Kong.

Coregraful Cosmin Manolescu şi partenera sa, Catrinel Catană, privesc Bucureştiul de la înălţime. Îşi arcuiesc braţele, îşi arată unul altuia cerul, se depărtează, pentru ca apoi să-şi apropie trupurile într-o intimitate tandră. Din cameră, prin geamurile înalte cei şase spectatori le privesc dansul. Într-o secundă, jocul se schimbă: spectatorii se transformă în victime, sunt priviţi în ochi de către artişti - o invitaţie răspicată la o confruntare cu intimitatea. Pe măsură ce spectacolul continuă, interpreţii se apropie de public - îi poţi privi în baie, pe pat, pe podea - tensiunea apropierii creşte, se simt repsiraţiile în cameră.

Instalaţia durează o oră. Nu au acces mai mult de şase spectatori pentru fiecare reprezentaţie. De aceea, Cosmin Manolescu şi Catrinel Catană vor dansa sâmbătă timp de 12 ore, înlănţuind mai multe reprezentaţii.

O cameră inexistentă

Conceput anul trecut în timpul unei rezidenţe la Stockholm, spectacolul „Camera 1306 (Eu sunt eu)" este o metaforă despre cuplul contemporan, sufocat de tehnologie. Dar şi despre identitate şi relaţia cu ceilalţi, într-o lume a supraexpunerii,  în care a fi intim e mai greu decât a fi public. Pariul spectacolului e acela de a oferi o senzaţie extremă, de a şoca emoţional - interactivitatea fiind o tendinţă a teatrului modern contemporan.

În acelaşi timp, provocarea e una de tip spectacol-oglindă: publicul se poate reflecta în spectacol. Titlul prelungeşte conceptul unei identităţi libertine şi incerte: camera 1306 nu există, în realitate, în hotel, aşa cum nu există nici etajul 13, la Intercontinental nimeni nu poate fi cazat aici.

„Camera 1306 (Eu sunt eu)" va avea premiera internaţională la 20 august, la Stockholm. În România, se va mai juca, de asemenea la 13 august şi la 24 septembrie.

Protecţie în faţa agresiunii

Click pe foto pentru a vedea secvenţe din spectacolul „camera 1306 (eu sunt eu)“

„Din momentul în care ai intrat, ca spectator, în camera de hotel ştii şi îţi asumi că orice se poate întâmpla", povesteşte Cosmin Manolescu aşezat pe podeaua camerei, într-un halat de baie alb, la finalul reprezentaţiei. „În creaţiile mele sunt interesat în a construi o relaţie cu spectatorul, însă cred că acum merg ceva mai departe... E un spectacol foarte voyeuristic: lumea se uită la noi, dar şi noi ne uităm la lume. Te simţi privit, scanat. E un dublu rol. Suntem cu toţii, într-un fel, performeri din momentul în care am intrat în camera de hotel."

Cosmin şi Catrinel au repetat mai bine de două luni pentru „Camera 1306 (Eu sunt Eu)". Ce-şi doresc e ca, după fiecare spectacol, „publicul să plece acasă încărcat cu o experienţă. Omul să intre la acest spectacol şi să se întoarcă schimbat. Cumva, spectacolul este şi despre agresiunea lumii contemporane. Sună telefoanele, există televizorul deschis - e un flux de informaţie care deranjează şi modifică relaţia. Uneori, ai vrea să fie linişte", încheie Manolescu. 

20 de lei costă un bilet la „Camera 1306"

"E un spectacol foarte voyeuristic: lumea se uită la noi, dar şi noi ne uităm la lume. Te simţi privit, scanat. E un dublu rol."
Cosmin Manolescu
coregraf