„Văduva veselă“, pusă în scenă de Andrei Şerban la Opera de Stat din Viena, transmisă online VIDEO
0Timp de 48 de ore poate fi vizionată pe YouTube înregistrarea spectacolului „Văduva Veselă”, operetă compusă de Franz Lehár, pe un libret semnat de Victor Léon şi Leo Stein. Spectacolul a cărui premieră a avut loc la Opera de Stat din Viena în 1999 poartă semnătura regizorului Andrei Şerban.
Spectacolul, interpretat în limba germană, a fost dirijat de John Elliott Gardener. Înregistrarea spectacolului a fost realizată de TV Austria.
„Cu Văduva veselă nu mă simţeam atras de efectele facile obişnuite în reprezentaţiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influenţat de filmul cu acelaşi titlu al lui Stroheim, careşi azi mi se pare cea mai îndrăzneaţă interpretare a lumii decadente, dezorientate a acestei operete, în care naţionalismul artificialşi retoric ascunde o lăcomie aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deşucheate din film apăreau adaptate şi în versiunea mea scenică. Nu ţin să le descriu, pentru a nu-i şoca inutil pe iubitorii de operetă, obişnuiţi poate, asemenea englezilor, cu tradiţia vodevilului uşor, plăcutşi vesel, caşi protagonista titlului cu pricina. Atmosfera în spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate s estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavarişi Danillo nu se ridicau deasupra promiscuităţii generale, balanţa se apleacă în favoarea lumii sumbre şi opereta devine cabaret satanic. Ideea lui Lehár era totuşi diferită, luminoasă : în ciuda a tot şi a toate, dragostea învinge.
Când Ioan Holender mi-a propus să montez o nouă Văduvă la Viena, eram convins că trebuie să restabilesc echilibrulşi să dau Cezarului ce-i al Operetei.
John Eliot Gardiner era la pupitru, Barbara Bonneyşi Bo Skovhus formau o pereche de cântăreţi ideală pentru a atrage atenţiaşi simpatia spectatorilor, în plus Angelika Kirschlager era o foarte picantă Valencienne. Am făcut tot ce am putut ca dragostea să triumfe la Staatsoperşi, în ciuda unui decor greoi şi fără vino-ncoace, intriga amoroasă se ridica deasupra tuturor celorlalte. Scenografia era semnată de un celebru arhitect vienez, invitat de Holender pentru că era foarte „la modă“ în arhitectura locală, dar experienţa ne-a convins că nu orice arhitect e inspirat de scenăşi pregătit să-i înţeleagă legile şi să le servească. Umorul elegant al muzicii îşi găsea totuşi ecou în mişcarea agilăşi sensibilă a soliştilor, cu care am lucrat cu plăcereşi entuziasm.
Spectacolul a rămas în repertoriu la Viena până recent, când a fost preluat de opera din Tel Aviv,
unde a avut o primire caldă, semn că dragostea a triumfat până la urmă... " ("O biografie", de Andrei Şerban, Copyright Editura Polirom)