Un palmares duhnind a politica
0Daca tot a obtinut ceea ce a dorit, nu s-a prea inteles de ce Patrice Chereau, presedintele Juriului, a intrat pe scena, in seara inchiderii celei de-a 56-a editii a festivalului, cu o privire atat de
Daca tot a obtinut ceea ce a dorit, nu s-a prea inteles de ce Patrice Chereau, presedintele Juriului, a intrat pe scena, in seara inchiderii celei de-a 56-a editii a festivalului, cu o privire atat de aspra, incat ai fi zis ca de abia de acum incolo va incepe batalia. Ne-a anuntat: "Aveti in fata dv. o echipa sudata de zece zile de munca si care a ajuns repede sa aiba acelasi limbaj. Ne-am iubit, ne-am respectat. De aceea am cerut o exceptie de la Regulament si ii multumim lui Gilles Jacob pentru intelegere". Abaterea de la regula a fost ca, dupa mai bine de un deceniu, sa se admita acordarea a doua mari premii unui singur film: "Elephant" de Gus Van Sant (SUA) - foto - a fost coplesit si cu "Palme d'Or" si cu "Premiul pentru regie". Doar fratii Coen, cu ani in urma, mai stabilisera un asemenea record, cu "Barton Fink". De atunci, a intrat in functiune intransigenta, nimeni - s-a spus - nu va mai putea fi cumulard. Sa mai sustina cineva, acum ca Festivalul de la Cannes a fost antiamerican, din moment ce unui cineast de peste Ocean i-a revenit si "La Palme..." si Premiul pentru regie! "Elephant" este un film bun, lucrat cu o rigoare si o insistenta uneori voit exasperanta in pregatirea unei explozii tragice stiute din realitate, cazul liceului din Colombine, cu elevii lui deveniti asasini, dar nimeni nu si l-a imaginat atat de rasfatat, la ora impartirii trofeelor. In actuala situatie internationala, ale carei mesaje nu pot ramane la usa palatului festivalului, dupa multele critici al caror numitor comun este "antiamericanismul", dupa atacurile dure din paginile revistelor de peste Ocean prezente la Cannes si, in perspectiva evenimentelor ce se anunta, a fost limpede, pentru cei mai multi, ca premiile actualei editii au fost politice. Juriul lui Patrice Chereau a sacrificat chiar Franta care, desi a avut cinci filme in competitie, nu s-a regasit pe lista laureatilor. Excesul de zel a mers pana acolo incat, pentru a-i maguli pe altii, pana si premiul de interpretare feminina ce i s-ar fi cuvenit din plin tinerei Ludivine Sagnier sau Emanuellei Beart a fost acordat unei actrite canadiene, Marie-Josee Croze, de al carei rol in "Invaziile barbare" al lui Denys Arcand nimeni nu-si mai amintea. Filmul celui mai important cineast canadian francofon n-a obtinut decat Premiul pentru scenariu si cel mai sus amintit dar, asa cum se anticipa, celelalte doua distinctii cu greutate au fost pastrate pentru filmul turc "Uzak" (Indepartat), beneficiar si al premiilor de interpretare masculina ex-aequo si pentru de neocolitul cinematograf iranian, reprezentat de Samira Makhmalbaf; de la 18 ani, "fiica tatalui sau", Moshe Makhmalbah, care o insoteste peste tot, nu pleaca niciodata cu mana goala. Astfel, pe harta cinematografo-politica s-au mai acoperit doua zone. Practic, Cannes-ul din acest an nu a avut in vedere decat patru filme mari si late. E drept, nu a fost o recolta bogata, selectia a dezamagit - in comparatie cu alti ani - dar sa-i ignori cu totul pe Lars von Trier, Peter Greenaway, Pupi Avati din "Inima este in alta parte" sau pe Nicole Kidman, alergatoare de cursa lunga in "Dogville" a fost prea de tot. A fost cea mai mohorata ceremonie, chiar stanjenitoare, inveselita doar o clipa de gluma lui Philippe Noiret: "Uitati-va la mine, am 50 de ani de cariera si nu am luat niciodata Premiul de interpretare... feminina". Faptul ca la conferinta de presa cu laureatii nu au venit decat vreo doua duzini de ziaristi spune ceva.