Trei comedii moralizatoare

Volumul ce cuprinde trei piese scrise de Molière va fi distribuit mâine împreună cu ziarul „Adevărul“. Un Tartuffe, un Don Juan şi un Harpagon - nume devenite sinonime pentru „ipocrit“, „casanova“ şi „avar“ - deschid incursiunea în opera unui dramaturg francez care îşi păstrează şi astăzi actualitatea.

Considerat a fi cel mai important dramaturg al Franţei secolului al XVII-lea şi unul dintre cei mai apreciaţi ai tuturor timpurilor, Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut sub numele de scenă Molière, a reuşit, prin opera sa, să ridice comedia de la nivelul de farsă, conferindu-i statutul de mijloc literar apt de critică morală şi socială.

Într-o perioadă în care teatrul comic era considerat o bufonerie, iar actorii - un fel de paria ai societăţii - Molière a scris zeci de comedii care au demonstrat că acest gen dispune de resurse pentru a ilustra aspecte ale condiţiei umane, nu mai puţin decât drama.

Controversată şi apoi ultra apreciată

„Tartuffe" (1664) este cea mai renumită piesă scrisă de Molière. Personajul principal, un farseur care trăieşte în casa familiei Orgon, a reuşit, cu ipocriziei şi unui anumit talent de a disimula, să se insinueze atât de mult în viaţa familiei, încât să poată influenţa toate deciziile luate de stăpânul casei.

Tartuffe nu numai că îl determină pe acesta să îşi alunge fiul de acasă, care, altfel, i-ar fi denunţat mascarada, dar ajunge chiar, prin maşinaţiuni ingenioase, să pună mâna pe întreaga avere a familiei. Este în final demascat şi primeşte pedeapsa cuvenită.

Piesa a fost interzisă imediat după ce a fost jucată pentru prima dată, în 1664, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Versailles. În „Tartuffe", Molière ironizează ipocrizia religiozităţii extreme, lucru care nu avea cum să fie tolerat de Biserică.

Arhiepiscopul Parisului din vremea respectivă a făcut presiuni asupra regelui Ludovic al XIV-lea pentru a interzice orice reprezentare a piesei şi, chiar dacă monarhul nu avea niciun interes să facă acest lucru, Molière fiind foarte apreciat în rândurile curtenilor săi, s-a conformat presiunilor Bisericii Catolice franceze.

Ulterior, după 1669, când raporturile de forţă care subminaseră piesa s-au schimbat, iar lui Molière i s-a permis într-un final reprezentarea pe scenă a comediei, „Tartuffe" a cunoscut un succes imens.

Un casanova şi un avar la curtea regelui

„Don Juan" (1665) a fost scrisă imediat după „Tartuffe" şi continua acelaşi ton critic la adresa ipocriziei nobilimii, fapt pentru care piesa a fost oprită după 15 reprezentaţii. „Don Juan" este povestea unui casanova care se aventurează în căsătorii ilicite cu fete credule, dar sfârşeşte prin a fi ucis de mânia divină din cauza ipocriziei de a pretinde că este credincios.

În ciuda protestelor Bisericii Catolice şi a criticilor, regele Ludovic al XIV-lea a continuat să sprijine, atât moral, cât şi finaciar, eforturile trupei lui Molière.
Comedia „Avarul" a fost reprezentată pe scenă pentru prima dată în anul 1668, la Palais-Royal.

Intriga piesei se ţese în jurul poveştii lui Harpagon, un burghez de o zgârcenie formidabilă, de un egoism feroce şi ilar în acelaşi timp. Cei doi copii ai lui Harpagon, Valère şi Elise, se luptă cu lăcomia şi vederile strâmte ale tatălui lor pentru a se căsători cu aleşii lor, Mariane şi Clèante.

„Avarul" s-a bucurat de un succes considerabil de la prima reprezentaţie şi până în prezent, fiind cea mai jucată piesă a dramaturgului francez