Trecutul e o ţară străină

În spaţiul proaspăt renovat din Pasajul Universităţii, printre canapele Ikea şi bannere publicitare, s-a deschis expoziţia: „13-15 iunie 1990. Constatare la faţa locului“. Expoziţia este realizată din fotografii de dimensiuni mari din timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, alături de texte-mărturii scrise de mână, cu marcherul, pe cartoane de diferite culori.

Odată cu numirea lui Vladimir Tismăneanu în fruntea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), după destituirea lui Marius Oprea, cercetătorii institutului şi-au schimbat direcţia de cercetare a trecutului comunist din perioada de până la 1989, trecând la perioada de după... Astfel, subiectul mineriadelor a ajuns repede pe tapet, repede a fost cercetat si tot repede rezolvat vizual. Să nu uităm! David Lowenthal, în „Past is a Foreign Country", afirmă că toate incursiunile de cercetare şi reprezentare ale trecutului au o miză în prezent.

Un institut de cercetare a istoriei recente capătă astfel o importanţă foarte mare din perspectiva luptelor politice la care am asistat la ultimele alegeri prezidenţiale. Trecutul, spune Lowenthal, este o ţară străină. Pentru că nu o cunoşti, o vizitezi din mai multe posibile motive: ca să-l explici, să cauţi epoca de aur, mărirea de sine sau chiar modificarea lui. Incursiunea în trecut are şi beneficii, dar şi riscuri. Contează ce anume vrei să vezi în trecut, în ce scop şi cum instrumentalizezi întoarcerea în prezent. Să fie vorba în acest proiect de o încercare de explicare a trecutului recent? Ar fi bine să fie aşa. În societatea română se acuză şi demonizeză trecutul, nu se explică, din păcate.

Oricum, Lowenthal mai spune: „Cel mai important motiv pentru a vrea să schimbi trecutul e să schimbi prezentul: să distragi atenţia de la o catastrofă globală, să asiguri hegemonie naţională, să devii faimos şi bogat."

Ce nu vom uita?

Expoziţia din Pasajul Universităţii face parte din acest proiect mai larg al IICCMER şi din vizitarea acestei ţări străine care se numeşte trecutul recent.

Este realizată din fotografii de dimensiuni mari din timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, alături de texte-mărturii scrise de mână, cu marcherul, pe cartoane de diferite culori şi de citate din Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir şi Mihail Neamţu. Imaginile şi mărturiile alese de curatorii Simina Bădică şi Andrei Lascu impresionează.

„În iunie 1990 aveam 20 de ani. Eram frumoasă, tânără şi plină de speranţe. Învăţasem în Piaţa Universităţii o lecţie despre cum poţi să fii liber şi nesupus. Cum să râzi, să plângi, să cânţi şi să te bucuri. Din gura de metrou a ieşit un tânăr care cred că se ducea la lucru. Era cinci dimineaţa. Au sărit pe el. Bâtele se ridicau şi coborau. Minerii erau ca într-o grămadă de rugby. Când s-au retras, tânărul, desfigurat şi fără suflare, avea o cămaşă în întregime roşie de sânge. Mi-a venit să vomit. Unul dintre mineri a luat corpul fără vlagă al acelui bărbat şi l-a îndesat cu capul într-un coş de gunoi." (V.M., 20 ani, studentă)

„Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20 de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost încă identificaţi", spune invitaţia la expoziţie. Ca vizitator al expoziţiei, pleci încărcat şi contrariat. Nu ai vinovaţi dovediţi pentru acest război civil, iar institutul se pare că nu poate face ceea ce Justiţia nu face.

În acest context însă, IICCMR girează această expoziţie cu ocazia căreia nu acuză, ci doar instigă la memorie şi susură la ureche un nume... Ion Iliescu - menţionat de 7 ori în mărturiile participanţilor la Mineriadă.

Întâmplător sau nu, vernisajul expoziţiei a avut loc exact în zilele când se împlineau 20 de ani de la 13-15 iunie 1990 şi când Dosarul Mineriadei este închis de Parchet. Ion Iliescu primise neînceperea urmăririi penale.

Info

13-15 iunie 1990. Constatare la faţa locului
Unde: Pasajul Universităţii, Bucureşti
Când: până la 27 iunie 2010